Anul 2024 a venit însă cu alte provocări artistice și anume casting-uri pentru mai multe filme, iar speranța mea creștea odată cu fiecare probă trecută. Am trecut probele unor filme, ca în final să nu fiu aleasă și să învăț mai bine că uneori un NU este o lecție mult mai prețioasă decât o sută de DA. În primăvara anului am participat la altă probă de film, un film al cărui scenariu mi-a plăcut foarte mult (semnat de Florin Lăzărescu), un scenariu bun și un regizor și mai bun, Dumitru Grosei. Îmi doream din inimă să iau acest rol și dacă a fost al meu, al meu să fie. Odată cu aceste probe, am înțeles că am foarte multe de învățat despre film, cadru și diferența colosală dintre film și teatru. Cu domnul Grosei am făcut ore de actorie de film dar și de istoria filmului. Scurtmetrajul Casa Neagră este o co-producție româno-moldovenească (sună foarte ciudat, că doar suntem unul), iar producătorul Marian Crișan a fost trup și suflet al acestor filmări. Am filmat alături de talentatul actor Anatol Guzic, un partener rar întâlnit, pe scenă și platou. Am filmat în mai, echipa tehnică fiind tot de la București și lucrurile au mers ca pe roate, iar la vizionarea filmului nu-mi venea să cred că mi s-a întâmplat mie și că eu fac parte dintr-o astfel de echipă minunată, cu așa rezultate.
Am făcut o pauză între filmări și probe și am făcut un mono-spectacol la radio, Legată cu funia de pământ, de Lorina Bălteanu, un spectacol făcut de regizoarele Emilia Ghețu și Aurica Varzari, regizoare cu care lucrez de fiecare dată cu mare drag și plăcere. Și, printre spectacolele jucare în fiecare seară, iar probe pentru filme, iar picate, iar alte invitații, iar alte probe. Între timp am avut onoarea să-l cunosc pe marele Stere Gulea, dumnealui a fost prezent la zilele TIFF-Chișinău... întâlnire cât o școală - 3 zile cât 3 ani de facultate. Mulțumesc Dumitru Grosei și Sergiu Cumatrenco pentru această șansă.
După care am avut onoarea de participa la un workshop de film, la Iași, în cadrul Serile Filmului Românesc, unde am văzut aproape de tot, prin "obiectiv", cum lucrează regizorul Igor Cobileanski. Aici nu aș fi putut fi prezentă fără ajutorul actriței și omului minunat Ioana Natalia Corban. Pentru mine, ca actriță începătoare de film, a fost o experiență bine venită și prin care am întâlnit oameni ca Domnica Cârciumaru, Daniel Sandu, Dan Ursu etc. Ioana, mulțumesc!
Și iar casting, iar un scenariu bun și o regizoare tânără și foarte talentată cu care îmi doream să lucrez. Lucia Lupu. Am luat rolul din Părinți și copii, am filmat. Iar o echipă faină, tânără, profesionistă și cu vise mari. Onorată.
Dar cel mai mult ce am învățat în 2024 sau ce m-a învățat 2024? M-a învățat să spun "NU". Nu - oamenilor cu care n-am mers pe același drum. Nu - proiectelor cu care nu am rezonat.
Promit să cresc în 2025 cu tot ce am semănat în 2024.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)