Lucrurile se întâmplă la momentul potrivit. În 2024, momentul s-a arătat, iar eu am fost (în sfârșit!) capabilă să-l recunosc, nu să-l forțez (ceea ce nu a avut niciun rezultat în anii trecuți, în afară de frustrare și deznădejde). Am lăsat profesionalul de-o parte (cu un strop de reticență, ce-i drept) și am profitat de ocazia și timpul care mi se dădea pentru a-mi concentra energia în cealaltă direcție. Ce senzație minunată de libertate e aceea de a avea putere nu asupra, ci în propria viață, cu vântul suflând prielnic în pânze, în direcția potrivită. Și nu pentru că lucrurile ar fi de-acum ușoare, nicidecum, ci pentru că ceva îți dă încrederea că efortul de a face tot ce ține de tine are în sfârșit sorți de izbândă. Planete aliniate. Univers care complotează pentru tine. Sau pur și simplu binecuvântare.
It takes a village. E un lucru în care cred cu putere. Am avut suficiente ocazii de-a lungul timpului în care să probez că a trece prin situații grele de unul singur e de o mie de ori mai dificil decât alături de oameni. Și da, e greu uneori să ceri ajutor. Mi-e greu să cer ajutor. Dar am știut că fără ajutor nu o să reușesc de data asta. Așa că mi-am luat inima-n dinți și am dat sfară-n sat. Unii au răspuns exact așa cum mă așteptam: prompt, cu căldură și imensă susținere. Alții nu au răspuns deloc, deși mă așteptam să o facă. Unii nu au știut cum să răspundă. Iar alții au făcut-o, spre totala mea surpriză. Modul în care s-au (re)configurat relațiile din jurul meu este marea lecție a acestui an, pe care o privesc cu admirație și curiozitate, căci mai am lucruri de înțeles din ea. Relațiile sunt grele și impredictibile, fac parte din acea categorie pentru care nu există remedii rapide. Cer timp, încredere, vulnerabilitate, resurse pe care suntem adesea sceptici să le investim în alții. Dar, de cele mai multe ori, merită din plin. Și chiar dacă nu se întâmplă așa cum ne-am fi dorit, măcar știm că am încercat să ne facem un prieten. Ceea ce nu e un lucru mărunt.
Închei anul 2024 cu mulțumire. Pentru șansele pe care le-am avut, pentru viața care mi-a surâs. Pentru toți oamenii din satul meu: vecinii de nădejde și cei care abia se mută la țară. Pentru cei care stau încă la oraș, dar care știu că sunt doar la un telefon distanță.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)