Venim țipând, plecăm în șoaptă,
Sub cerul vechi ce stă să rabde,
Cu demnitate mută,
În eleganța rară a frunzelor ce cad.
Sosim aici, plecăm acolo,
Un dans de umbre-n prag de zori,
Lăsăm în urmă doar ecoul,
Din zile-nsorite, din nopți cu nori.
În pași ușori, spre neștiință,
Purtăm o haină de mister,
Eleganța amară-n ființă,
E șoapta vântului stingher.