Buruiana

"Eşti mai rea decât maică-mea!"

Nu o cunoşteam pe maică-sa, dar declaraţia mi-a atins o coardă sensibilă. Adică, nu puteam fi mai rea decât o femeie care a crescut doi băieţi! Hai să fim serioşi.

Aşa că seara mi-am sunat o colegă de la resurse umane şi i-am cerut numărul lui de telefon. L-am notat pe o chitanţă de telefon aruncată în gunoi. Nu m-a întrebat la ce-mi trebuie, era nervoasă, iar în fundal se auzeau ţipete de copil. Am dat pe gât un pahar de vin, apoi m-am aşezat pe canapea cu telefonul în braţe.
"Bună", am zis.

Pauză.

"Cine-i acolo?", a întrebat într-un final.
"Sunt eu."
"Ăăă, ciiine?!"
"Biroul meu se află în spatele biroului tău. Sunt fata aceea, ştii tu care, cea care-i mai rea decât mama ta."

Din nou pauză.
"Vrei să bem o cafea?"

Am parcurs liniştea tensionată cu receptorul la ureche.
"Mai eşti acolo?", am întrebat.
"Da, sunt. Dar nu vreau să beau cafea cu tine."

Scurt clic.

Închisese.

În noaptea aceea, am făcut ceea ce făceam de obicei. M-am plimbat prin apartament de colo-colo cu o sticlă de bere în mână. Spre patru dimineaţa, am reuşit să adorm. La şase, deja mă pregăteam de plecare.

Am călătorit într-un autobuz aglomerat. Apoi m-am aşezat la biroul meu, cel de lângă al lui. Stăteam spate în spate. Am petrecut câteva ore într-o şedinţă absurdă, în care n-aveam ce să caut, am mai lucrat ceva, apoi am tăiat frunză la câini. Unul din colegi, Tudor, mi-a făcut semn şi am ieşit în curte la o ţigară. Era un tip simpatic. Însurat. Încerca să mă convingă s-o facem în trei. Susţinea că o convinsese pe nevastă-sa, şi că mai rămăsesem doar eu de convins.

După ce am leşinat de atâta râs, l-am abordat cu diplomaţie:
"Ascultă, întotdeauna m-am întrebat, ce anume trebuie să facă o femeie să atragă atenţia unui bărbat?"
"În ce sens?"
"Ştii tu, dacă bărbatul nu-i acordă nici o atenţie..."
"Hmmm...", a făcut.

A luat o mină gânditoare şi după câteva secunde, mi-a spus:
"Când vorbeşti cu el, atinge-l uşor pe braţ. Când îţi vorbeşte, apropie-te un pic mai mult decât ar trebui. Zâmbeşte-i mult şi uită-te direct în ochii lui. Când treci pe lângă el, trece-i buricele degetelor de-a lungul spatelui, uşor."

L-am privit, meditând la sfaturile pe care mi le oferise.
"Dar de cine eşti interesată?" m-a întrebat.
"De nimeni. Doar aşa."

Pentru că am bănuit că dacă o să încerc să-l mângâi pe spate, atingerea mea se va transforma într-o ciupitură, că dacă o să încerc să-l ating pe braţ, gestul meu se va tranforma, de la sine, în a-l lovi peste braţ, şi dacă o să încerc să-i zâmbesc, zâmbetul meu va fi o grimasă, am apărut a doua zi la serviciu cu un cactus frumos ambalat. Spre ora zece, m-am oprit din muncă, am scos de sub birou planta, şi i-am aşezat-o pe birou cu un gest ostentativ. Ghiveciul în contact cu masa a făcut un zgomot infernal. Toţi colegii s-au întors să privească ce se întâmplă.

Claudiu m-a privit rece.
"Ce-i asta?" a întrebat.
"Pentru tine."
"Cu ocazia...?!"
"Fără ocazie."

Apoi şi-a răsucit faţa spre monitor şi a reînceput să lucreze. M-am întors la locul meu. După câteva ore torturante, m-am ridicat, m-am postat în stânga lui, şi am stat acolo până a fost forţat să nu mai pretindă că nu mă vede.
"Ce doreşti?" m-a întrebat.
"Îţi place?"
"Ce?"

I-am făcut semn din cap spre cactusul care se afla încă în ambalajul transparent şi nu fusese mutat din loc un centimetru. A tăcut.
"Vrei să zici.... buruiana asta?!"

L-am privit o vreme, apoi m-am reîntors la biroul meu.

Când am ieşit la ţigară cu colegul meu, l-am întrebat ce ştie despre Claudiu. Surprins, mi-a aruncat o privire amuzată, şi mi-a spus:
"Hmmm... Foarte arogant, foarte încrezut. Ceva nu e în ordine cu el. Ar fi cea mai mare greşeală a ta."

Mai târziu, am plecat cu Tudor spre casă. Întâi am trecut prin oraş. Am intrat în câteva magazine. Căuta un sacou pentru nevastă-sa. Eu m-am hotărât să mă duc să văd un film. La Studio rula Unfaithful cu Diane Lane şi Richard Gere. M-a condus până la intrarea în cinematograf. A aşteptat să-mi iau bilet. La despărţire, a devenit foarte agitat.
"Dumnezeule, eşti îngrozitor de drăguţă!" mi-a spus.

Apoi s-a aplecat şi a dat să mă sărute pe gură, dar în ultimul moment m-a sărutat pe frunte. A privit nervos în dreapta şi-n stânga, să vadă dacă l-a văzut cineva. Apoi a plecat.

Când am ieşit de la film, m-am plimbat prin librarii. M-am plimbat pe străzi, neştiind ce să fac, încotro s-o apuc. Nu mă aştepta nimeni nicăieri.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă, l-am sunat pe Claudiu.
"Tot eu sunt", am zis.

După un moment de tăcere, a întrebat:
"Ce mai vrei?"
"Să bem ceva împreună."
"Nu."

Apoi am auzit tonul. Închisese din nou.

Atunci mi-am sunat nişte prietene şi ne-am dus într-o discotecă. Îmi plăceau discotecile. Le cunoşteam pe toate. Cunoşteam cele mai bune locuri de agăţat, ştiam ce fel de oameni mergeau în fiecare, unde găseai un anume tip de bărbaţi. Şi mai era băutura. Întotdeauna din abundenţă. Când nu mai aveai tu bani, aveau ceilalţi, când nu mai aveau ceilalţi, se găsea până la urmă şi mai multă, oricum. Şi când se termina băutura, te puteai duce acasă, să dormi poate o oră, apoi să te trezeşti şi să stai pe scaun cu ochii deschişi în întuneric, privind în gol.

A doua zi, la birou, în timp ce încercam să lucrez, eram obsedată de simplul fapt că se află în spatele meu. Când n-am mai rezistat, mi-am tras scaunul lângă el, şi-am stat acolo fără să zic nimic. Nu mi-a aruncat nicio privire. Ca şi cum eram invizibilă.

Când n-a mai rezistat, a pus mâna pe telefon şi a format un număr. Până la urmă, a răspuns cineva la capătul celălalt, iar el a zis aşa:
"Salut, Iulian. Sunt Claudiu de la etajul doi. Aş vrea să ştiu dacă mai este vreun birou liber pe undeva. Vreau să mă mut de-aici urgent."

A ascultat în receptor, scoţând doar exclamaţii, sau "aha".

Când a închis, i-am spus:
"Ştii ceva?! Eşti un dobitoc! Eşti un mare-mare dobitoc!"

M-a privit scurt, apoi şi-a întors privirea spre agenda pe care acum o închidea. A zis simplu:
"Şi eu te iubesc."

Apoi s-a ridicat şi a plecat.

Am ieşit seara într-un Irish Pub. Am băut mult Guinness, iar un tip s-a aşezat la masa mea. Purtam o bluză neagră transparentă, care lăsa să mi se vadă o bretea sofisticată de la sutien, o fustă neagră deasupra genunchiului, şi nişte pantofi cu toc. Tipul scotea numai stupidităţi. Gura îi mirosea oribil şi avea o pereche de buze cărnoase, pe care le ţinea mereu întredeschise.
"Ce zodie eşti?", m-a întrebat.

M-am uitat spre buzele lui supradimensionate, apoi m-am ridicat şi-am plecat.

Acasă, mi-am pus de băut. Nu era absolut nimic altceva de făcut.

La al treilea pahar, a sunat telefonul. Era Tudor. A vorbit timp de o oră, într-un şir delirant de idei şi cuvinte pe care nu le-am ascultat. Probabil că şi el era beat. Apoi mi-a zis: "Trebuie să-nchid". Probabil se trezise nevastă-sa.

Aşa că l-am sunat din nou pe Claudiu.
"Tot eu", am zis.

Dar vocea lui era altfel, suna într-un mod nou.
"Sunt în Lăptăria lui Enache", a zis.

Apoi a închis.

M-am aruncat într-un taxi şi am ajuns într-un sfert de oră. Era acolo, pe un scaun de bar. Pălăvrăgea cu un cuplu, care văzându-mă, a şters-o repede. Muzica era tare, era foarte aglomerat şi foarte mult fum, dar după câteva sute de whisky, totul a părut acceptabil.

Apoi s-a aplecat spre mine, şi mi-a zis:
"Dacă asta e ceea ce vrei, te-ai făcut cu un boyfriend."

Nu a aşteptat să răspund. S-a aplecat spre mine şi a început să mă sărute fără avertisment. Gura lui avea gust de whiskey şi era caldă şi moale. Închisese ochii.

Când ofiţerul stării civile m-a întrebat dacă vreau să-l iau în căsătorie, am simţit că sunt gata să mă întorc cu spatele şi s-o iau la goană. Apoi am zis da.