Singularitate (3)

Rolland Wentzel: Credeți că există potențialul ca inteligența artificială să vină cu propriile valori?
Augustin Ioan: Da, există! Eu cred că există potențial, sigur, știi și tu de inginerul de la Google care a discutat mai la "corazon" cu computerul... mă rog, în măsura în care e adevărat și nu doar o relatare senzaționalistă. În fine, nu-i doar o singură relatare, dar dacă se poate verifica asta începe să fie interesant. De fapt știi care este momentul cheie? Apariția conștiinței. A conștiinței de sine. Vorba lui Marx, dar el vorbea de conștiința de clasă. Deci când începi să ai conștiința faptului că tu ești tu. Oglinda! Celălalt care îți ține oglinda în față. Deocamdată am sentimentul că nu există această oglindă.

R.W.: Dar considerați că poate să apară?
A.I.: E foarte posibil! E posibil ca asta să fie - ca în cazul umanității - un efect al complexității. Deci se complexifică până în momentul în care cumva, "Fantoma din Mașină"... începe să țină oglinda.

R.W.: Dar o ființă umană sau un animal poate avea această proprietate de a fi conștient, nu? Dar cum am putea defini conștiința? Un animal am putea spune că vede lumea prin ochii lui și că asta ar înseamnă conștiința?
A.I.: Nu. Păi asta spun: animalele după părerea mea deocamdată nu au. Eu sunt tătic de căței de... 30 și ceva de ani... Conștiință nu au, dar au elemente pe care le găsești în inteligența umană. Deși uneori câinele meu protestează la ce i se întâmplă, ceea ce ar putea să sugereze distanța critică, nu cred că are conștiință. Are sentimente, are memorie... e șmecher... ăsta e un semn de inteligență, nu? Încearcă să ne înșele - ăsta e semn de inteligență; se distrează - semn de inteligență; se întristează - semn de inteligență, dar nu... adică nu "pușcă" mai departe de atâta.

R.W.: Și atunci conștiința de sine e o proprietate care emerge la un moment dat după ce se trece un anumit prag de. complexitate.
A.I.: Care nu pare să fie prea departe... Inflexiunea asta... voi, ca generație, s-ar putea să o prindeți. Se vorbea de un orizont în 2050, dar se pare că se va întâmpla mult mai devreme, dacă nu cumva s-a întâmplat. Elon Musk a zis că s-a întâmplat deja. Nu cred, dar nu e imposibil să se întâmple foarte curând.

R.W.: Și atunci mai facem școală de arhitectură, domnule profesor?
A.I.: Da, păi dacă suntem ultima generație de "asta", poate ar trebui să începem să predăm "ailaltă". Că și "ailaltă" trebuie învățată, și proiectarea datelor se învață - definire, structurare, ierarhie; și discernământul critic se învață. E nevoie de inteligența de a scrie un soft, de a scrie algoritmi... Adică să spunem ce să facă inteligența artificială cu datele inițiale. Asta nu se face de la sine. Toate aceste lucruri se învață. Se predau... De 20 de ani se face scripting în școlile de arhitectură. Cel puțin de 20 de ani știu eu, cât am văzut la lume. Trebuie să ne adaptăm pentru acest nou mod de a înțelege arhitectura ca proces. Să învățăm să facem procese de proiectare cu final deschis. Unii, cei din avangardă, accelerează deliberat. Nu înțeleg care e profitul accelerării.

R.W.: Cred că e un context geo-politic care forțează, strânge cu ușa...
A.I.: Da, nu știu. Eu nu sunt cu teoriile conspirației.

R.W.: În sensul că există anumite guverne care vor să pună mâna pe tehnologia asta înaintea altora. În sensul ăsta.
A.I.: Ca să ce?

R.W.: E o cursă... "race to the bottom" - cum zice Americanul.
A.I.: Nu știu. Nu-mi dau seama. Nu sunt suficient de competent să discut asta. Nu știu. Habar n-am. Nu zic că nu e posibil, dar cursa asta pentru tehnologie evident că există și sunt convins că există oameni interesați în "rewiring"-ul ăsta. Să schimbe modul în care ne raportăm la lume... dar în vederea a ce? Eu asta nu înțeleg. Sunt gata să accept că nu mai funcționează acest sistem. Deci schimbăm capitalismul în altceva socialmente, plus tehnologie. Poate să fie un feudalism tehnologic. Poate să fie un sclavagism tehnologic. De ce nu? Ierarhizarea cetățenilor se întâmplă deja în China. Deci să schimbi total societățile poate să fie o miză - mai ales în regimurile totalitare este întotdeauna o miză și dacă la asta ajută tehnologia, o vor folosi ca atare. Fără niciun fel de scrupul, sunt convins. Dar de ce în societățile așa zise libere, încă nu mi-e foarte clar să-ți spun. Nu știu. Repet. În profesiunea noastră e clar că se dorește asta, dar nu știu... încă o dată: e o eficiență mai mare? Expresivitatea sigur nu e mai mare! Deocamdată.

R.W.: Și atunci ce e esențial în arhitectură? Considerăm inteligența artificială, cel puțin la momentul de față, ca pe un creion ultracomplex, nu? Metaforic vorbind.
A.I.: Nu. E mai mult decât asta! E diferit de ideea de creion ultracomplex. Ca să desenez ceva, trebuie să am ceva în minte. Un soi de așteptare, să străvăd o potențială soluție finală.

R.W.: Și mașinăria are un aport în sensul ăsta? În proces?
A.I.: M-ar putea ajuta la chestia asta? Cu siguranță, da! Sunt convins. Numai partea de documentare, și tot e utilă. Ce facem? Trimit studenții la vânătoare de studii de caz... și vin cu 10 exemple. AI îți vine cu 1.532.000 de exemple. Or, aici intervine discernământul critic uman. Ce să citesc mai degrabă decât să nu citesc? Adică ce pot ignora ca să câștig mai mult? Lucrurile astea nu le văd deocamdată la inteligența artificială. E... cum să zic? Necritică. Or, cine a făcut școală veche are avantajul că a învățat nițică gândire critică. Adică nu aveam cum să citesc 20.000 de volume, dar, dacă citesc 200 bine alese e foarte bine. Deocamdată văd mareea de informații, dar încă nu văd discernământul. Și nu văd să se fi născut un alt tip de discernământ.

R.W.: Credeți că e foarte mult zgomot de fundal și foarte puțin semnal?
A.I.: Foarte mult. E foarte mult zgomot de fundal. Raportul informație / redundanță e în defavoarea informației noi.