Am citit mult despre minimalism, esențialism și scopul în viață, acel ikigai. Le-am transformat într-un stil de viață. Un pat cu lenjerie albă, o cană simplă cu ceai, o floare delicată alb-roz și câteva fructe dispuse artistic pe o masă, toate acestea reprezintă refugiul meu vizual.
Îmi place să cred că stările de liniște pe care le experimentez sunt reflectate în cadrele mele.
Caut mereu acele detalii mici și aparent nesemnificative care, prin obiectiv, capătă o importanță și o frumusețe neașteptată. Este o bucurie să descopăr cum ceva atât de simplu poate fi transformat într-un punct de forță. Fie că este vorba de un rând de copaci pierduți în ceață sau de textura învechită a unei bărci pe un lac, fiecare element este o poveste în sine, așteptând să fie spusă.
Când mă plimb cu aparatul foto în mână, lumea în jur pare să încetinească. E ca și cum aș privi printr-un fel de lentilă specială care transformă totul într-un cadru care poate genera gânduri frumoase. Îmi place să cred că fiecare fotografie pe care o fac este o bucățică dintr-un dialog mai mare pe care îl am cu mediul înconjurător.
O linie de orizont la apus, unde ultimele raze de soare îmbracă apa în nuanțe de aur și aramă, sau imaginea unui copac bătrân, a cărui textură a scoarței se pierde în albul zăpezii și îmi vorbește despre rezistență și trecerea neîncetată a timpului. Este frumusețea liniștii, aceea care nu are nevoie de zgomot pentru a fi observată. Mi se pare că nu ai cum să uiți o astfel de fotografie.
Mă fascinează cum poate fi surprinsă tăcerea într-o fotografie, cum un simplu cadru poate vorbi despre calm sau furtună.
Pentru cei dintre noi care am trecut de a doua tinerețe, fotografia nu este doar un hobby, ci o formă de meditație. Ne ajută să ne oprim, să respirăm și să observăm detaliile pe care, altfel, le-am trece cu vederea. Este o bucurie să găsești frumosul într-o lume care pare uneori prea grăbită să se oprească și să admire.
Pentru mine, fotografia este un fel de jurnal personal în imagini. Este modul meu de a păstra timpul în loc, de a mă conecta la detalii și de a mă retrage din vâltoarea zilnică. Este și o provocare: să găsesc și să arăt altora acea liniște și acel ritm pe care adesea îl trecem cu vederea.
Nu-i așa că am vorbit multe despre liniște?
Neînsemnatul e grandios.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
