Colonia, una dintre sutele ce alcătuiau Imperiul Roman, fusese construită pe baza acelorași planuri, ca atâtea altele, valorificând poziția geografică interesantă a locului, în ușoară pantă, ce coboară lent dinspre dealurile Mecsek. Și, la fel ca în orice colonie, romanii au avut grijă nu doar de cei vii, dar și de cei decedați, creând o varietate de soluții arhitecturale și de cult. De fapt, în timp, au dezvoltat o artă și o arhitectură funerară (creștină timpurie - pentru că deveniseră, cu toții, de la Constantin cel Mare și de la Teodosius, creștini), așa cum este cunoscută azi, în lumea specialiștilor. S-au descoperit aici sute de morminte simple din cărămidă (de regulă, amplasate de-a lungul drumurilor imperiului), zeci de camere funerare (cimitire paleocreștine), câteva sarcofage (depuse pe pământ sau în camere subterane, pentru a nu fi pângărite) - atributul celor bogați sau de rang înalt, sau chiar vaste construcții funerare - mausolee. Plus fabuloasa Cella Septichora...
Semnificative sunt - iar acesta este motivul pentru care UNESCO a inclus, în anul 2000, pe lista patrimoniului cultural universal acest sit, construcțiile funerare destinate familiilor bogate și cu un înalt statut social, administrativ sau militar. Au fost descoperite (în piața din fața catedralei, la câțiva metri adâncime - acolo unde se afla nivelul solului în urmă cu circa 1600 de ani ) mai multe construcții funerare cu două niveluri: unul subteran, la care se ajungea coborând o scară cu câteva trepte - o cameră, o criptă, destinată a adăposti sarcofagele celor decedați (și care era apoi închisă ermetic, până la următoarea folosire), respectiv, unul suprateran - o cameră memorială, destinată întâlnirilor între rude și prieteni, pentru a rememora pe cei decedați sau pentru a sărbători un eveniment care avea o legătură cu aceștia. S-a păstrat, din motive evidente, în toate cazurile, doar partea subterană a acestor mausolee - așa au fost numite. Cea supraterană a dispărut de mult, piatra și cărămida fiind refolosite pentru alte tipuri de construcții. Este, așadar, ansamblul acesta funerar, de aici, din Pecs, cel mai mare și mai important cimitir creștin roman timpuriu din afara Italiei descoperit (și pus în valoare din perspectivă arheologică, religioasă și culturală) până azi.
Cripta, camera mortuară subterană a fost pictată cu motive biblice cunoscute și foarte des întâlnite în alte locuri cu destinație similară (catacombele din Roma sau cele din Rabat, Malta): sfinții apostoli Petru și Pavel (în cripta cu același nume), Adam și Eva, Noe și arca lui celebră, Fecioara cu Isus, Daniel și leii, cei trei magi. Sau, ca în altă criptă, un urcior înalt, folosit pentru băut vin sau pentru abluțiuni sau pentru cult, de culoare verde, având alăturat și capacul. Mai mult, apare motivul arborelui vieții, apar păuni, apar flori și frunze.
Dar, cea mai impresionantă construcție de tip funerar din acest cimitir roman creștin timpuriu, însă al cărei scop final nu este cunoscut - întrucât nu a fost terminată (lipsesc materialele necesare acoperișului - piatră și cărămidă), romanii părăsind orașul chiar în timpul realizării acesteia, este Cella Septichora. Are dimensiuni impresionante (circa 28 de metri lungime, circa 18 metri lățime, înălțime (parțială) de circa patru metri, ziduri groase de circa un metru), este construită din straturi de piatră ce alternează (la fiecare metru) cu două rânduri de cărămidă (folosită fix în scopul de a nivela zidurile și a permite continuarea dezvoltării construcției pe verticală). Este simetrică, având trei apse pe fiecare latură mare și o a șaptea apsă pe latura mică opusă celei pe care urma să se afle intrarea. Se poate doar presupune că urma să reprezinte, la fel ca celelalte - mult mai mici, o cameră mortuară impresionantă, sau, poate, un mausoleu, cu adevărat uluitor, dedicat celor ce urmau să fie depuși acolo. Nu știm.
