Varosliget Budapest este infinit mai mult decât un parc cultural urban al capitalei ungare. Este un loc al memoriei naționale (Piața Eroilor, aflată la capătul nordic al celebrei Andrassy Ut., arteră istorică și culturală esențială pentru capitala maghiară - ambele fiind adăugate recent zonei malurilor Dunării, în Buda și în Pesta, pe care le ocrotește UNESCO). Este o împletire armonioasă de mari spații naturale deschise și construcții eclectice, specifice secolului al 20-lea (peste care, brusc, au năvălit, respectuos, dar provocator cele ale noului mileniu - Casa Muzicii, Muzeul de Etnologie). Este o colecție de instituții culturale (muzee și galerii de artă) și de petrecere a timpului liber - circul orașului, grădina zoologică, grădina botanică, grădina de trandafiri, patinoar, parc pentru animale de companie, castelul Vajdahunyad.
Este un loc de întâlnire între teme muzeale și realități contemporane. Este un spațiu efervescent, vibrant, în continuă completare și transformare. Este un loc de convergență a artelor plastice și culturii tradiționale maghiare. Este (sau cuprinde) tot ceea ce, alături de orașul în sine - în fond, o excepțional de bogată și incredibil de frumoasă capitală europeană, acesta avea nevoie să posede, pentru bunăstarea socială și culturală a locuitorilor și a călătorilor rătăciți în acest labirint, Varosliget Budapest.
O perfectă armonie există între natură și această construcție, inaugurată în anul 2022 și realizată după planurile lui Suo Fujimoto, cunoscut și apreciat arhitect japonez. O imensă ciupercă galbenă, în forma undelor sonore, apărută, parcă, de nicăieri, în parcul - pădure - sală de concert. Acoperișul, străpuns de o sută de fântâni de lumină, aduce, în clădire, ambientul exterior acesteia. Pereții din sticlă dau senzația absenței graniței fizice dintre interior și exterior, în cele trei ansambluri majore ale clădirii: biblioteca (plus săli pentru cursuri), sala principală de concert, deloc excesivă, cu doar 400 de locuri (și o alta, pentru diverse evenimente), săli muzeale. Dar, mai ales, acolo, în sala destinată interpretării muzicii.
2. Or, ca de obicei, ăsta-i stilul, aici doream să ajung: la acest muzeu (evident, al muzicii, al sunetului, al întâlnirilor) și la cele două expoziții pe care le găzduia: cea permanentă, Dimensiunile sunetului. Călătorie muzicală în spațiu și timp, respectiv cea temporară, absolut senzațională, Divas & Icons (nici nu traduc, nu avem echivalent perfect, poate, "Celebrități și staruri", dar și aici avem o problemă de traducere).
Cu șase teme, dar într-un spațiu fluid, specific abordărilor muzeale actuale, expoziția permanentă începe cu magia muzicii naturii, a plantelor, păsărilor și animalelor; a aerului, vântului și vibrațiilor permanente ale Terrei. Continuă cu muzica tradițională, de fapt, muzica vieții (cu splendide exemple din folclorul maghiar, cu povestea originii acesteia, ca amestec de muzici turce, karachay, azere, kirghize, ob-ugrice, cazahe, turcmene, mongole), pe lungul drum parcurs de triburile asiatice care, ajunse în Europa, au format poporul maghiar de azi.
Este onorată muzica din bisericile medievale, este lăudat Giovanni Pierluigi da Palestrina. Sunt prezent(at)e destine și pasiuni muzicale ale secolelor al 16-lea și al 17-lea, partituri, instrumente, interpretări. Urmează Europa într-o mie de voci, secțiune dedicată fulminantelor secole de aur ale muzicii europene, dar și unor compozitori maghiari foarte cunoscuți, apreciați și onorați: Franz Liszt și Franz Erkel. De la fonograf la Cloud, via Bartok și Kodaly, deloc pe gustul meu, predominant clasic, ne plimbă prin cultura pop a ultimei jumătăți de secol, dominată de tehnologie, de artificialitate, de înlocuitori muzicali.
Bata Shoe Museum din Toronto, Fashion Museum Bath, Fashion - V&A Museum din Londra, Fashion Museum din Riga îmi sunt, de multă vreme, bine-cunoscute. Colecțiile lor istorice m-au ajutat să înțeleg rolul cultural al îmbrăcămintei și al încălțămintei, al accesoriilor, în lumea noastră, în drumul nostru spre civilitate, spre devenire, spre modernitate. La fel colecțiile tematice impresionante ale lui Alexander Vasyliev, istoric rus (de origine) al modei, pe care le-am văzut în Riga și în Vilnius, în urmă cu mulți ani, m-au convins, încă o dată, că în definiția - carapace a culturii, moda, sau, ceea ce, mai cuprinzător, numim azi, fashion, își are binemeritatul loc. Adaug, pe măsură ce cunosc mai mult - dar, mai ales, mai bine, acestui concept, nuanțe, teme, idei, particularități, pe care nu mi le-aș fi imaginat demult, când am început să studiez zona asta alunecoasă, ambiguă, mereu transforma(n)tă a culturii.
Giuditta Pasta, Maria Malibran, Nellie Melba, Adelina Patti. Curajoase, vizionare, fabuloase, originale. Nașterea și înflorirea zeițelor scenei și, mai apoi, ale ecranului. Cu aceste creatoare, firesc, începe primul act (din cele două) al expoziției Divas & Icons. Global Stars at the House of Music. Pregătită minuțios de specialiștii istoriei modei de la V&A Museum, prezintă cronologic și, cumva, tematic, vestimentație de scenă, outfit (săracă e limba noastră în acest domeniu sau nu sunt eu pregătit să traduc echivalent), afișe, fotografii și obiecte personale ale celor care au creat istoria operei, baletului, cabaretului, divertismentului, filmului mut și a celui cu sunet.
Rihanna, Bjork, Withney Houston, Tina Turner, Janelle Monáe, Maria Callas, Edith Piaf, Doja Cat, Cher. Și dive masculine emblematice: Freddie Mercury, Prince, Sir Elton John). Pentru diversitate. Pentru corectitudine politică. Aceste personaje, multe altele, plus staruri maghiare (Lujza Blaha, Katalin Karady, Eva Marton, Zsuzsa Koncz, Bori Peterfy, Magdi Ruzsa, Zseda, Deva), renăscute, regenerate, revoluționare, alcătuiesc actul al doilea al expoziției. Înregistrări, fragmente din interviuri, mărturii, cronici de presă însoțesc aceste nume și mărturisesc renumele celor pe care îi prezintă expoziția.
Rolul social (prin urmare, cultural) al acestora devine, aici, în acest act, elementul central. Contextul istoric, politic și ideologic, medical (războiul din Vietnam, egalitatea în drepturi a femeilor și bărbaților, pilula anticoncepțională, ecologia, drogurile, HIV, sexualitatea) marchează absolut, definitoriu și permanent, spectacolul scenei, sălii de concert, stadionului, parcului, pieței în care diva își întâlnește publicul, prieten sau dușman. Vocea, arta, identitatea (inclusiv, sau, azi, mai ales sexuală a) acesteia schimbă și dă contur societății atât de eterogene, de confuze, de inconsecventă, de tulbure de azi. Iar menirea expoziției apare, la sfârșitul actului al doilea, deci, al întregului spectacol, ca fiind onestă, limpede și clară. Așa cum, cu certitudine, și-au dorit organizatorii.