Sâmbătă, de ziua internațională a femeilor, foști și actuali doctoranzi ai mei m-au onorat de două ori. O dată pentru vârstă și a doua oară prin cartea de texte ale lor, fiecare în propria direcție de cercetare, carte numită Spațiul arhitecturii: Prima frontieră în cercetare, apărută de ziua mea chiar, anume la Editura Paideia, în colecția Spații Imaginate. Textele lor, foarte bune de altfel, sunt precedate fiecare de un scurt CV și de câteva cuvinte în care descriu colaborarea noastră. Care mai formal, care mai sentimental (mai ales la primii doctoranzi, cu care am și rămas prieten), fiecare s-a străduit să spună o vorbă bună despre bătrânul lor profesor. Cezar Radu, care mi-a fost profesor de estetică și mentor, se alinta, când lucra cu noi, ca fiind bătrânul nostru profesor, dânsul fiind mai tânăr atunci decât sunt eu acum... Așa că am preluat formula.
Majoritatea sunt în mediul academic, dar nu toți, sau, oricum, nu integral. Primul meu doctorand, Sebastian Boțic, este acum... procuror, după ce a făcut științe politice, urbanism (cu doctorat), drept (cu doctorat), dar și predă la o facultate de profil. Unii au fost în școală și au plecat, precum Ina G. Altele ar vrea acum să intre, deși e puțin târziu. Călin Chifăr e arhitect practicant la Cluj, Mircea Mogan lucrează la UN Studio. Dintre cei străini, Jin Xuan predă în China, iar Adel al Blushi (care este jumătate român, după mamă) predă la facultatea de profil din Kuweit City.
În grupul acesta s-au născut și copii, aseară ne-au vizitat doi dintre ei, ai Oanei Unciuleanu, dar mai sunt câțiva care au rămas cu părintele celălalt acasă. Viața merge mai departe.
Tuturor foștilor și actualilor mei doctoranzi le mulțumesc. La ei încerc să mă concentrez cel mai mult, pentru că pe ei nu vreau să îi mai învăț nimic, ci doar îi trimit să cerceteze. Din ceea ce află ei mă țin și eu, adeseori, la curent în profesiune și transmit ce aflu studenților, la cursuri. Pe Oana Unciuleanu și pe Mircea Mogan, pe Adel și pe Alina Florea îi citez adeseori la cursurile de proiectare avansată. Despre arhitectura memoriei le vorbesc și din cele aflate de la Maria Tâlvescu, Astrid Rottman sau Cosmin Gandore. Și tot așa. E un lanț al transmisiunii, de la o generație, a mea, la cea acum activă, a lor; nu că eu nu aș fi activ, dar e rândul lor...
