și tot atunci seri după seri
să șterpelesc tot felul de fructe interzise
pricepeam graiul și gândul păsăresc
iar umbrele-mi din vise nu fugeau nicăieri
prin porțile în noapte abia întredeschise
astăzi când păsările îmi ciripesc ceva
le ascult ca pe un cântec cu profeții amare
căci ceea ce încearcă să-mi spună nu mai are
aceleași înțelesuri pe care le avea cândva
pe când sub pomul plin cu fructele din vise
în loc să mai învăț... mă dezvăț să citesc
sous l'arbre où enfant j'avais appris à lire
et plus tard à cueillir
des fruits interdits
les ombres de mes rêves ne vivaient pas du désir
de s'enfuir
à travers les portes ouvertes par la nuit
mais là si les oiseaux me parlent dans les feuillages
je reste tel un sourd devant une vieille Cassandre
sachant que plus jamais je ne pourrai comprendre
leur aussi bien savant que musical verbiage
aujourd'hui
quand sous cet arbre-même... je désapprends à lire