A devenit repede un fel de limbaj - uneori mai clar decât cuvintele.
Caut atmosfera unui loc, nu doar imaginea lui. Liniștea dintr-un oraș adormit, tensiunea unui cer greu, lumina caldă și difuză a unui apus, claritatea rece a unui răsărit, o privire pierdută, urmele pașilor care tocmai au plecat. O lumină care nu explică nimic, dar care schimbă totul.
Îmi place să observ. Să fiu atent la detalii care, poate, trec neobservate. La forme, la umbre, la lucruri care au rămas în urmă.
Nu mă ghidez doar după reguli, ci după ce simt. Compoziția contează, da, dar mai ales contează starea. Ce transmite imaginea. Ce rămâne după ce o vezi.
Într-o lume plină de imagini rapide și uitate la fel de repede, eu încerc să opresc timpul. Măcar pentru o clipă. Nu ca să fug de realitate, ci ca să o privesc altfel. Mai lent. Mai sincer.
Seria asta e despre Insula Borkum din Marea Nordului, despre liniștea care plutește deasupra mării și despre felul în care lumina - la apus sau la răsărit - transformă totul în tăcere. Este o încercare de a surprinde acele clipe suspendate, când timpul pare să se oprească și locul devine stare. Atmosfera din aceste fotografii nu povestește cu voce tare, dar spune exact cât trebuie.
Fotografia nu e doar despre ce ai în fața ochilor. E despre cum alegi să vezi.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
