La capătul vestic al insulei este Chania, poate cel mai venețian dintre toate orașele Cretei. Mai aproape de lagună și amenajat cu multă atenție drept port deopotrivă comercial și militar, Chania încântă, astăzi, hoardele de turiști internaționali. Străduțele sunt mult mai pitorești decât la Heraklion, poate și unde nu au fost cotropite, deocamdată, de modernismul apter al acestuia. Catedrala este mai somptuoasă și piața din fața ei ceva mai dichisită decât în capitală.
Nu vezi influențe directe din arhitectura venețiană, dantelării gotice sau falduri baroce în piatră, dar aerul este asemeni celui din lagună, făcând referire, uneori, la Murano sau Burano, din punct de vedere coloristic, decât la Serenissimă. Vegetația, adeseori reprezentată de cotropitoarea bougainvillia, floarea multiplă a Mediteranei, cotropește arhitectura și potopește de culoare orașul. În cercuri concentrice, mai departe de golf, sunt antrepozitele și arsenalul, convertite ca spații culturale. Mai departe, dincolo de fortificații, este orașul contemporan, lipsit de identitate. Într-o piață a acestuia am mers ca să votăm în turul prim al alegerilor prezidențiale, într-un centru ascuns în sediul unui sindicat al locului. Nu era o atmosferă prea voioasă, dar oamenii au fost amabili!
O ciudată moschee, cu alură de țestoasă, și-a făcut loc și ea pe faleza din golf, amintind de diversitatea religioasă a diferiților stăpânitori ai Cretei de-a lungul veacurilor.








