Un cor de voci tinere umple aerul, în timp ce lumina crudă primei ore a dimineții se infiltrează prin obloanele ferestrelor Mănăstirii Htee Thein. Poate fi un vis... dar nu este, și mă trezesc la sunetele călugărilor budiști ucenici care își îndeplinesc ritualul de dimineață. Este ora 5:30 a.m.
Htee Thein este un mic sat de pe dealurile provinciei Shan. Cei care fac drumeții între Kalaw și Lacul Inle îl văd ca pe un simplu loc de oprire peste noapte, așa cum am făcut și eu. Mănăstirea nu este atât de veche pe cât pare, având doar 80 de ani; aspectul ei este neobișnuit deoarece este în mare parte construită din lemn. Nu există electricitate; totuși, am văzut un panou solar care alimenta două lămpi chioare de neon. Mănăstirea era aproape pustie; pe toată durata șederii noastre, alături de noi s-au aflat doar doi călugări și opt novici veniți din satul vecin, cu același nume.
Toată lumea își începe ziua la 5 a.m. cu câteva rugăciuni. Apoi, la 6 - 6:30, cineva aduce mâncare din sat. Copiii fac totul singuri: gătesc alimentele primite, își pregătesc mâncarea și o aranjează pe măsuțele scunde de lemn, spală vasele și mătură tot templul. Împreună cu ei, mănâncă și pisicile mănăstirii.
În Myanmar (la fel ca în multe alte țări de religie budistă), există obiceiul și așteptarea ca fiecare băiat cu vârsta între 7 și 13 ani să intre în mănăstire ca novice, pentru o perioadă ce variază de la câteva săptămâni la câteva luni. Apoi el are de ales între a se întoarce la viața din afara mănăstirii, sau a rămâne călugăr, dacă dorește. Există chiar și o vorbă: Trebuie să fii călugăr, înainte de a putea deveni bărbat. Multe familii sărace sau din mediul rural profită de această șansă, deoarece aceasta le oferă și o educație gratuită.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)









































