Stau la măsuța unei cafenele din port, beau un pahar de retsina și mănânc o caracatiță. E după-amiază și în aer plutește o atmosferă de așteptare. Trei doamne de vreo 50 de ani își fac fără contenire selfie-uri cu telefoanele. La două mese mai încolo, un grup de asiatici hrănesc câteva pisici insistente care nu se mai dau plecate de lângă masa lor. Din depărtare se aude un fel de sunet de fanfară și câțiva oameni aplaudă. Alții încep să sosească din toate direcțiile pentru a-și ocupa locurile de unde să fotografieze apusul.
Acesta este Mykonos - una dintre cele mai faimoase, dacă nu chiar cea mai faimoasă, insulă cicladică din Marea Egee.
Totul a început în decembrie 2013, când o pisică portocalie, fotografiată în Santorini în plin apus de soare, mi-a adus premiul întâi la un concurs foto organizat de Blue Star Ferry. Așa că eu și soția mea ne-am câștigat o a doua "lună de miere" pe insula Mykonos, la un hotel exclusivist de 5 stele - Mykonos Grand Hotel and Resort.
Construit "în jos", pe versantul unei stânci destul de abrupte, Mykonos Grand pare mai degrabă o iluzie arhitecturală decât un hotel. Întregul complex urmează linia stâncii, de la nivelul cel mai înalt - unde se află recepția - până la plaja privată, cu resorturile de la nivelul marii. Intrarea se află sus, la nivelul șoselei, dar întreg ansamblul "plonjează" în trepte spre mare, într-o succesiune de cuburi albe așezate în terase, una sub alta, până jos, pe plajă. Cuburile sunt unite în interior printr-un sistem de culoare, scări și lifturi, fiecare cameră fiind un conglomerat separat - nimic nu este dezvăluit privitorului din afară. Intrarea - și ea o casă-cub în stil tradițional cicladic - respectă aceiași regula strictă a arhitecturii locale: pereți văruiți în alb, cu accente restrânse de albastru, galben sau roșu. Foarte greu de explicat în cuvinte și imposibil de fotografiat în toată desfășurarea lui - eu, cel puțin, nu mai văzusem așa ceva.
Deși hotelul este unul dintre acelea la care o cameră costă cât o săptămână de ședere "obișnuită", nu acesta e stilul în care noi călătorim. Dar, în niciun caz, nu pot spune că experiența nu a fost cu adevărat unică. "Ceremonia" de întâmpinare a fost, de asemenea, impresionantă. În cele din urmă însă, ceea ce a contat cu adevărat pentru noi a fost frumusețea de neegalat a insulei. Singurul lucru care ne-a "umbrit" puțin vacanța a fost un nor de nisip saharian, care în ultimele două zile a adăugat o notă de galben în plus fermecătoarelor apusuri din Ciclade.
Mykonos face parte din insulele Ciclade și, deși este aridă, aura sa cosmopolită a transformat-o într-una dintre cele mai strălucitoare insule din Mediterana. Orașul Mykonos (cunoscut și sub numele de Chora) este o adevărată Grecie de carte poștală, un loc de vis scăldat de o mare cristalină. În ciuda dezvoltării turistice incredibile, insula reușea (n-am mai fost acolo de atunci) încă să-și păstreze aspectul tradițional.
Are un port fermecător, desfășurat în jurul unui golf minuscul, și nu departe, pe vârful unui mic deal, cinci mori de vânt antice, văruite în alb, stau ca niște santinele, compunând o imagine de o frumusețe inegalabilă în combinație cu cupolele roșii ale clopotnițelor nenumăratelor bisericuțe. Chiar în mijlocul golfului se află "Mica Veneție", un dig pitoresc de restaurante înșirate de-a lungul mării. Ca și cum ar ști cine sunt cei mai bogați turiști, colonii de pisici se înghesuie la mesele din tavernele de pe malul mării. În port, o mică flotilă colorată de caiacuri și bărci de pescuit completează această imagine.
Mykonos este un muzeu în aer liber al arhitecturii cicladice. Casele văruite în formă de cub, cu uși și obloane viu colorate, au fost construite din granit și calcar nativ, încorporând adesea bucăți de marmură din apropiata insulă Delos. Ușor curbați, pereții arată ca și cum ar fi fost modelați de meșteri care lucrează în lut, mai degrabă decât în piatră dură. Porticurile arcuite, balcoanele și scările creează o compoziție ritmică de volume, în timp ce leandrii roz și bougainvillea stacojie formează un contrast viu în mijlocul albului orbitor.
Mykonos este centrul cosmopolit al Cicladelor. Insula pretinde că are cea mai sofisticată viață de noapte din Grecia. Mykonos e plin de cafenele și baruri elegante, restaurante și discoteci de ultimă generație. Când apune soarele, orașul se pregătește pentru transformarea sa într-un decor de petreceri sălbatice. Ritmul devine vibrant, iar labirintul de străduțe se animă până dimineața.
Insula nu a fost întotdeauna așa. De la "camerele de închiriat" dintr-un mic sat de pescari, până la genul de hotel la care am avut noi șansa să stăm, totul a evoluat uluitor în doar câteva decenii.
Statutul de celebritate al insulei Mykonos a început în anii '60, când magnatul grec Aristotel Onassis a apărut pe iahtul său alături de diva Maria Callas, și mai târziu cu "Jackie O.", în timp ce vedete de cinema precum Grace Kelly, Brigitte Bardot și Sophia Loren s-au alăturat turiștilor internaționali care i-au invadat țărmurile.
Toți cei care sunt "cineva" vin acum în Mykonos: figuri politice, magnați, celebrități de toate felurile, artiști și creatori de modă se adună în fiecare seară pentru a participa la petreceri îndrăznețe. Localnicii și vizitatorii devin acum una. Mănâncă aceeași pâine, împart aceleași măsline și se distrează pe aceleași străduțe. Turiști obișnuiți, antreprenori, artiști gay, pasionați de antichități, vedete internaționale - fiecare își trăiește aici propriul paradis.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)










































