Altfel, de la Obârșia Lotrului până la Petrșani, peisajele montane sunt nespus de frumoase, cu cascade, munți împăduriți și râuri repezi, trecători, vorba lui Gil Dobrică. Arhitectura satelor și, mai ales, a pensiunilor, e cum e țara, iar ca dânsa suntem noi, vorba altuia. A parcurs zona de la Brezoi la Petroșani și, la întoarcere, de la Obârșia Lotrului la Baia de Fier, spre Râmnicu Vâlcea.
Astăzi, însă, vreau să vă arăt unde am stat vreme de două nopți, oaspete fiind la școala de vară Cununa, organizată de Maica Ioana, stareță tânără a mănăstirii ce se constituie la Poiana Muierii, cu studii la Aberdeen, în Scoția. Locul unde am stat se cheamă Conacul rădăcinilor și e în Jieț, foarte aproape de Petrila. Tema clădirii o reprezintă rădăcinile, nu în sens metaforic ci, așa cum reiese și din fotografii, cât se poate de propriu: nenumărați arbori cu rădăcină, jupuiți de coajă, sunt ex-puși în operă pe fațadă, în curte, pe terasă și pe casele de scară. În restaurant, tavanul e acoperit de gazon artificial, bucăți de crengi albe sunt lipite una lângă alta pe grinzi (altfel, puțin cam joase pe alocuri, dai cu capul când cobori scara). Cazarea propriu zisă este decentă în camere, mâncarea este delicioasă și vinurile sunt bine alese.
Totul este atât de încărcat, încât nu știi ce părere să ai. Tema e clară și evident ilustrată. Mă feresc să spun că este kitsch, pentru că excede domeniul esteticului. Vă las să judecați și dvs și să aflați că locul are un succes incredibil!
