Augustin Ioan: Bună ziua, Lorin! Mă bucur să fim împreună. Da, am văzut Sfânta Sofia de cel puțin zece ori și chiar am vorbit acolo de două ori, o dată cu un grup de studenți de la Dessau Institute of Architecture și, apoi, unui grup de colegi arhitecți din patrie. Din păcate, acum, după ce a fost transformată din nou în moschee, nu mai ai acces la etaje și porțiuni importante sunt acoperite. Dar să așezăm discuția. În primul rând, Sfânta Sofia nu este o singură clădire; eu cred că e mai interesant să o discutăm despre ea ca despre un proces care a durat mult peste o mie de ani și care, iată, continuă și azi. Ultima veste este că va trebui desfăcută o porțiune din cupolă pentru restaurare, ceea ce nu ne miră, având în vedere că s-a mai prăbușit de cel puțin două ori în istoria ei. Prima dată s-a întâmplat natural, la cutremurul din 557, pentru că era mult prea plată, și a fost refăcută de Isidor cel Tânăr, mechanopoios, modificând curbura.
Lorin Niculae: Vom discuta, deci, despre un proces de adaptare și reconstrucție, creator al unui palimpsest arhitectural unic în lume.
Augustin Ioan: Exact. Sub catedrală există straturi, inclusiv referințe la perioada pre-justiniană și diverse modificări. Clădirea, spațiul sacru propriu-zis, este înconjurat de mausolee, pentru familii întregi sau sultani. Am făcut o vizită dedicată doar mausoleelor! Există și o cisternă de apă pentru incendii dedesubt.
Lorin Niculae: Celebra Bazilică cu cisternă, construită de Iustinian, în secolul al VI-lea, un spațiu misterios și care continuă să intrige. Cele 336 de coloane din marmură au înălțimi diferite și, unele dintre ele descarcă pe capete gigantice de Gorgone așezate invers, lateral, foarte straniu pentru construcțiile vremii.
Augustin Ioan: Al doilea lucru pe care l-aș spune este că, vreme de aproape o mie de ani, din 532, imediat după răscoala Nika, aceasta a fost cea mai mare clădire de cult din lume. Iustinian a decis să o construiască ca o formă de exercitare a puterii, creând ceva ce nu mai existase tipologic înainte, dar care să rămână unică și după. O paranteză: avem și noi o "sfântuță", Catedrala de la Sibiu, inspirată de Sfânta Sofia, deși efectele spațiale nu sunt aceleași. Nu poți înțelege cu adevărat Sfânta Sofia dacă nu intri în spațiul ei. Multe dintre marile catedrale creștine pot fi așezate fără probleme în interiorul Sfintei Sofia.
Lorin Niculae: Avem de-a face cu o scară impresionantă a edificiului, capabilă să uluiască orice vizitator, indiferent de convingerile religioase. De altfel, Sfânta Sofia a rămas cea mai mare catedrală aproape un mileniu, până la construirea, în 1520, a celei din Sevilia.
Augustin Ioan: Al treilea lucru: foarte, dar foarte interesantă, este cupola, de fapt "cerul". Când intri într-un spațiu sacru, trebuie să te uiți în sus, pentru că de acolo vine lumina. Procopiu din Cezarea, cronicarul lui Iustinian, spune că, la Sfânta Sofia, lumina pare să izvorască din interior. Secretul arhitectural este că ferestrele nu susțin cupola, ci "sabotează˝ susținerea cupolei, făcând-o să stea "pe poante," ca o balerină. Asta o ușurează, deși era cea mai mare cupolă, cu 31 de metri în diametru, având o realizare structurală extrem de ingenioasă. Dar efectul este excepțional! Într-o zi luminoasă, din balconul împărătesc, ai sentimentul că această cupolă plutește. Dacă e soare puternic, nu numai că plutește, dar se ridică - e o senzație "zenitală" absolut extraordinară.
(va urma)