Augustin Ioan: Este o provocare dificilă, pentru că Sfânta Sofia însăși a fost obiectul acestor schimbări. A trecut înainte și prin perioada iconoclastă, când, la fel ca Sfânta Irina, a fost redusă la "roșu". Există mărturii, cum ar fi mozaicul dedicat împărătesei Irina, care a permis revenirea la cultul icoanelor.
Lorin Niculae: Într-adevăr, un exemplu de artă vizuală extraordinară aflat la etaj este mozaicul Deisis.
Augustin Ioan: Da, mozaicul Deisis din balconul împărătesc, acum inaccesibil, este suprafiresc. Reprezentarea lui Iisus este foarte stranie; dacă ai simetriza succesiv părțile stângă și dreaptă ale feței, ar apărea două figuri diferite, simbolizând "om deplin și Dumnezeu deplin". Un alt lucru ciudat legat de cruciați a fost "amestecarea limbilor" de moaște; niciuna dintre cele de la Constantinopol nu a rămas acolo, au fost împrăștiate în Occident, doar câteva fiind returnate.
Lorin Niculae: Cruciații au jefuit cu o sălbăticie inimaginabilă timp de trei zile, lăsând orașul devastat, ucigând peste 2.000 de creștini ortodocși, după unele surse. Inclusiv caii de la Hipodrom au fost furați și duși la Veneția. Iar ce nu au furat, au distrus, cum ar fi legendara statuie a lui Hercule, a lui Lisip, topită pentru bronz.
Augustin Ioan: Așa este. Iar după 1453, mulți artiști bizantini, mai ales din Creta, au plecat de teama restricțiilor islamice. O parte din Renașterea Occidentală se datorează artiștilor bizantini. Am făcut un experiment la Veneția, vizitând bisericile bizantine de acolo; a fost mai lămuritor decât vizitarea Constantinopolului, unde majoritatea bisericilor au fost transformate în moschei. La Veneția au rămas biserici cu cruce greacă înscrisă, tot ce știi legat de Constantinopol, mai puțin unicitatea Sfintei Sofia Mari.
Lorin Niculae: Inclusiv Sfânta Sofia Mică, sfinții Sergiu și Bacchus (527-565), a cărei spațialitate, cu galeria de la etaj, avea să influențeze arhitectura Capelei Palatine a lui Carol cel Mare de la Aachen, începută în 792.
Augustin Ioan: Da, am stat de trei-patru ori și încă nu-mi este clar sistemul de boltire. E un caz special la Istanbul că te lasă să vizitezi moscheile pe dinăuntru, spre deosebire de alte locuri. Bizanțul a lăsat ecouri până la Palermo și Ravenna. Chiar la noi, la concursul pentru Catedrala Patriarhală din 2002, am găsit un proiect vechi care propunea un turn venețian lângă Palatul Patriarhal. Cred că Simota, autorul, a vrut să spună că latinitatea și Bizanțul religios au fost împreună în timpul lui Iustinian, și acele turnuri sunt de tip justinian.
Lorin Niculae: Exista o conștiință scindată în perioada interbelică: religios bizantini, statal latini.
Augustin Ioan: Exact. Biserica era bizantină, statul - roman. Arhitectul maghiar din Sibiu a înțeles asta, că "valahii˝ comanditari sunt, religios vorbind, de la Bizanț. Când intri într-o biserică din Ardeal, la Sibiel, de exemplu, ești direct sub cupolă, direct în cer. Aceste elemente, inițial estetice, devin în timp simbolice, asumate, într-un fel pe care sunt convins că nici Iustinian, nici Antemius din Tralles și Isidor din Milet nu și-l imaginau.
(va urma)