Augustin Ioan: Da, estul geografic nu este întotdeauna cel corect; bisericile trebuie puse pe "estul din ziua hramului", când soarele trebuie să răsară exact în axul altarului. "Răsăritul este numele tău. Unde te găsesc să mă rog la tine?" Sus! Problema este cum faci ca, intrând în naos, să vezi în același timp și răsăritul orizontal, și răsăritul vertical. Soluția barocă, de exemplu, este cupola eliptică, care se duce spre altar, dar te conectează și cu cerul. Bisericile cu cupolă nu erau mai scunde spațial decât cele cu turlă. Ideea este că lumina nu trebuie să fie jos, în spațiul sacru, ci acolo, sus, la Pantocrator, care trebuie să fie punctul cel mai luminos, către care te duci. Turla devine un "furnal" de lumină. Fresca absoarbe lumina, dar mozaicul, cum e la Sfânta Sofia, dăruiește înapoi "pulbere de aur". Aceste mii de ani de experimentare sunt mult mai spectaculoase decât avangardele secolului al XX-lea. După Conciliul Vatican II, catolicii au căutat noi forme de arhitectură religioasă, influențate de arhitectura evanghelică sau neoprotestantă, care își propun spațiul social, nu neapărat sacru.
Lorin Niculae: Ați menționat dificultatea de a proiecta biserici ortodoxe în facultate.
Augustin Ioan: Nimeni nu ne-a învățat cum să facem biserici. Nici nu ar fi fost posibil între 1984-1990. Am început prin "reverse engineering," copiind. Era dificil, mai ales că arhitectura catolică avea diferențe importante față de cea bizantină, ortodoxă. Goticul perpendicular englez, de exemplu, reduce la maximum sprijinul și folosește sticla, creând pereți de lumină. La Kings College, Cambridge, tavanul de piatră pare "croșetat de Dumnezeu," plutind, similar cu cupola Sfintei Sofia.
Lorin Niculae: De ce credeți că bizantinii, în ciuda tuturor vicisitudinilor, nu și-au propus să facă o a doua Sfântă Sofia, mai mare sau mai bună, chiar și în timpul perioadei cunoscute ca Renașterea Paleologă?
Augustin Ioan: Nu putem decât presupune că una, imperială și patriarhală, era suficientă. De fapt, toate acele vicisitudini istorice explică de ce nu. Imperiul era din ce în ce mai asediat, mai fărâmițat și mai redus, fără momente de liniște, ceea ce a dus la o diminuare a forței. Renașterea Paleologă s-a manifestat mai degrabă la nivelul "artei mici", bisericuțe delicate. În plus, de ce ar fi trebuit încă una? Sfânta Sofia era arhisuficientă, a funcționat încă 500 de ani după. Probabil nu era necesară, iar din punct de vedere economic, nu au mai avut forța. Un alt motiv era impactul. Este sigur că toți cei care veneau din afara imperiului, inclusiv slavii, erau duși la Sfânta Sofia. Erau impresionați până la stupefacție, iar unii chiar s-au convertit. Dacă îi duceai într-o bisericuță mai mică, chiar dacă era frumoasă, nu ar fi avut același impact transformator.
Lorin Niculae: Vă mulțumesc, domnule profesor, pentru această discuție despre sacru și sublim, atribute definitorii pentru Sfânta Sofia, un monument care străbate mileniile, necontenind să uluiască.
(foto: prof.univ.dr.arh Sorin Vasilescu)