1. Singapore - mai întâi oraș, apoi țară, nu a fost construit gradual, așa ca mai toate orașele lumii, crescând ușor, de la un biet port, pe țărmul unui râu sau fluviu, ori la confluența tradițională a mai multor rute maritime comerciale spre a deveni unul din ce în ce mai mare. Nu. A fost, pur și simplu, inventat, într-o dimineață, devreme, la începutul secolului al 19-lea, de către un bărbat care studia atent o hartă a locurilor. Aici - și-a spus, parcă, lui însuși; acesta este locul în care trebuie să avem un oraș, la jumătatea drumului dintre India și China. Numele acestui om este Sir Stamford Raffles. După 205 ani, anul acesta, 2024, Singapore se află pe locul 5 în lume (GDP/capita), cu 89.370 USD, după Luxemburg (locul 1), Elveția (locul 2), Irlanda (locul 3) și Norvegia (locul 4). SUA se află pe locul 6, Australia pe locul 12, Austria pe locul 14, Germania pe locul 17, Canada pe locul 19, România pe locul 59 (20.089 USD).
Înainte de (cele câteva, din ce în ce mai puține, din pricina călătoriilor prea multe) concerte ale FGE la care ajung, și, mai ales, atunci când mă pregătesc pentru o călătorie serioasă și îndelungată, îmi aloc suficient timp pentru a căuta (știu eu unde), la Humanitas Kretzulescu, titluri care m-ar putea interesa, apărute la Penguin Books, în colecția cu cotor portocaliu, tiraj mare, litere mici, hârtie subțire și prețuri bune pentru buzunarul meu. Studii, cercetări de sute bune de pagini (chiar spre o mie), în limba engleză, de care chiar am nevoie pentru documentare, dar și pentru leisure si pastime.
În ultima plimbare prin librărie, la începutul lunii noiembrie, fix înainte de a pleca din București, fără să mă mire - așadar, ca de obicei, mă aștepta pe un raft înalt, ascunsă de ochii curioșilor, cartea de (așa-zisă) istorie a lui Norman Davies, Beneath Another Sky (un titlu perfect pentru acest text). A global Journey into History (ediția 2018). Cerul (de fapt, cerurile) sub care ne plimbă autorul sunt astea: Kerno, Baki - Baku, Al - Imarat (fix Emiratele în care am ajuns toamna asta), Dilli - Delhi, Melayu (Malaiezia asta pe care o cunosc, dar pe care o descopăr din nou), Singapura (locul despre care, deși l-am părăsit, pentru o lună, încă scriu, pentru că voi ajunge din nou acolo), Moris, Tassie și Kiwiland (cu poveștile lui Abel Janszoon Tasman și ale altor nobili călători britanici, trimiși la descoperit de insule posibil de colonizat la Antipozi), Otaheiti, Tejas, Mannahatta, Transatlantic, FRA (aeroportul Frankfurt am Main), Imperium (istorie europeană pentru export).
Autorul meu scrie relaxat, dintr-o perspectivă personală, povestind de parcă nu s-ar mira dacă nu l-am crede - întâmplări pe care le-a trăit (nu toate simpatice pentru el), relatând despre cercetări și studii care l-au ajutat să elaboreze această carte, prezentând transformări previzibile (sociale și culturale) pe care le-a observat, în timp, între două vizite prin locurile descrise; folosește potrivite ingrediente locale, adaugă secrete, bancuri și rețete, precum asta cu care îmi încep, după acest preambul, absolut necesar și foarte drag mie, textul ăsta.
2. Singapore Sling, o rețetă inventată ori adusă de acasă, din Heinan, de Ngiam Tong Boon, prin anul 1910, în epoca de glorie a locului rafinamentului suprem din Singapore, Raffles Hotel. A fost ascunsă o sută de ani în seiful hotelului - acum, ne este și nouă, accesibilă. Zece ingrediente (și cantitățile exacte): 30 ml Gin, 15 ml Hering Cherry Liqueur, 120 ml Pinneaple Juice, 15 ml Lime Juice, 7,5 ml Cointreau, 7,5 ml Dom Benedictine, 10 ml Grenadine, un strop de Angostura Bitters, o felie de ananas, o cireașă. Bomba asta roz se servește domol, dintr-un pahar foarte înalt, preferabil pe o terasă ori într-unul din barurile hotelului, citind, musai, pe unul din celebrii săi vizitatori, de exemplu, Hemingway, Maugham sau Kipling.
Singapore este, știm, orașul amenzilor (exprimate în moneda locală, puternică, 1 SGD = 0,75 USD, adică, în banii de acasă, 1 SGD = 3,5 RON. Iată câteva exemple din categoria așa nu: fumat - 1.000, mers pe jos pe unde nu ai voie - 500, risipă de apă - 1.000, conectare la wi fi fără drept - 5.000, mănânci sau bei unde nu ai voie - 500, mesteci gumă - 100 (pentru că este interzis), hrănești păsările - 1.000, nu cureți toaleta - 1.000, scuipi - 1.000, transporți produse inflamabile - 500, hrănești maimuțele sălbatice în parcuri naturale - 1.000, acte homosexuale în public - doi ani de pârnaie, murdărești - 1.000, practici dumping comercial - 500, rupi flori - 1.000, posezi droguri - 1.000. Este considerat ofensator gestul bărbatului de a urina din picioare și nu așezat, între 11 pm și 6 am, pentru că se aude; este interzisă mânjirea pereților cu graffiti - se aplică pedepse corporale, există detectoare de mirosuri nepermise în ascensoare.
În Singapore, toți cetățenii cu drept de vot sunt obligați să și-l exercite, adică să voteze. Pornografia este interzisă, puținele filme considerate 21+ pot fi văzute numai în câteva cinematografe supravegheate din Downtown. Cu toate intervențiile Amnesty International, pedeapsa cu moartea rămâne de actualitate în cazuri de omor, trădare, răpire, trafic de droguri (ceea ce este diferit de posesie sau consum). Spânzurările sunt programate vinerea dimineața în închisoarea Changi. Ca atare, Singapore este, alături de Coreea de Sud, considerată ca fiind cea mai sigură țară din lume.
În Singapore, conform unui plan pe termen îndelungat, creat de Housing and Development Board, se construiesc în fiecare an 147.000 de unități de locuit (pentru care sunt gândite și modalitatea de finanțare, racordarea la utilități, parcarea, zona de mâncare, parcul), atât în orașele aglomerate, deja foarte populate, dar și în cele mai puțin dezvoltate (Queenstown, Woodlands). Planul prevede (și așa s-a întâmplat) realizarea, începând cu anul 2001, în sistemul consacrat ca Public Housing, a 23 de noi orașe, fiecare dintre acestea conținând nouă sau zece neighbourhoods, cu mai multe precincts (nu găsesc echivalent potrivit în limba română).
Ansamblurile astea, cu locuințe decente, dar nu excesiv de mari, destinate cumpărării de către familiile tinere, care au așteptat, la rând, pe liste bine întocmite, prevăd și hawker centers (food courts), destinate, în primul rând riveranilor, vecinilor, dar, sigur, tuturor celor care doresc. Câteva zeci de mici bucătării (că asta sunt, în fond), fiecare cu profilul său (chinez, malaiezian, indian, european, pakistanez, nepalez, din Burma...), aliniate - alimentate cu apă și gaz. Câteva zeci de mese (cu câte două, patru sau șase scaune - deloc comode, rotunde) înfipte în podea. Toaletă. Stative pentru depunerea (este obligatorie, nerespectarea se pedepsește), după consum, a farfuriilor și ustensilelor; separat, halal și non-halal, să nu fie nimeni lezat. Centrele astea sunt mereu aglomerate, practică prețuri mult mai mici decât restaurantele, calitate, prospețime și rapiditate în servire. Self - service.
În Singapore, sistemul de sănătate funcționează pe baza a două principii: primul - pacienții plătesc pentru orice serviciu medical pe care îl solicită; al doilea - asistența publică are rolul de a face accesibile schemele de asigurare privată de sănătate.
World class education system ar putea fi considerat ca fiind arma secretă cu care Singapore a reușit să devină ceea ce este azi. National University of Singapore este cotată ca fiind a opta cea mai importantă universitate din lume și, în context, prima din Asia (oare, în ce constau diferențele în cazul primelor zece, sau douăzeci sau cincizeci?). Dintre absolvenții programelor de licență, 80% sunt singaporezi, iar dintre absolvenții programelor de master, doctorat sau post-doctorat, 80% sunt străini. Din corpul profesoral, 60% este format din non-singaporezi.
Singapore este lipsit de orice fel de resursă naturală (petrol, gaz, lemn, minerale, apă). Toate materiile prime de bază și produsele necesare vieții - până nu demult, chiar și apa, sunt importate. Toate produsele fabricate, cu excepția a ceea ce se consumă intern, sunt exportate. De aici, rezultă necesitatea portului Singapore - al cincilea în lume, modelul economic propriu, care îmbină economia liberă de piață cu planurile făcute de Economic Development Board, poziția a patra în lume ca centru financiar, un procent de 16% din populație fiind milionară în USD. Toate acestea sunt rezultat al unui ritm mediu anual de creștere economică de 8% între 1960 și 2000, iar apoi mai redus - în raport cu mersul economiei mondiale.
Singapore, așa cum este azi orașul - țară modern, este produsul minților mai multor oameni, care, dincolo de religie, de origine, de proprii credințe, s-au dedicat acestei cauze. În primul rând, evident, Lee Kwean Yeu, singaporez. Alături de el, indienii Devan Nair și S.R. Nathan, evreul (Baghdadi Jew) David Saul Marshall. Au fost ajutați de Elveția pentru construirea sistemului bancar, au primit consultanță de la Țările de Jos pentru planificare urbană, de la Mossad pentru serviciile de securitate și de apărare, iar conceptul de apărare totală - militară, civilă, economică, socială și psihologică a fost importat din Austria. Forțele armate singaporeze dispun de 400.000 de bărbați antrenați rezerviști.
3. Bancul (incorect politic) cu singaporezi.
Singuri, pierduți, abandonați, pe o insulă pustie se aflau doi bărbați și o femeie. Ce fac, cum procedează, oare, mai departe?
Dacă sunt americani, unul dintre ei - cel mai rapid, abil, viclean, îl împușcă pe celălalt și pune mâna pe femeie.
Dacă sunt thailandezi, unul dintre bărbați - mai isteț, mai priceput, mai mizerabil, o închiriază pe femeie celuilalt bărbat.
Dacă sunt britanici, femeia le spune celor doi bărbați să facă sex între ei, fără ea.
Dacă sunt malaiezieni, femeia îi acuză pe ambii bărbați că au trădat-o.
Dacă sunt indieni, toți trei își ridică mâinile spre Cer și meditează.
Dacă sunt chinezi, plantează orez. Toți trei.
Dacă sunt indonezieni, înfig un steag și revendică insula pentru Indonezia.
Dacă sunt singaporezi, rămân așezați împreună și așteaptă ordinele.
Quod erat demonstrandum.


