Molima

tatăl? - ăla venit de afară cu paltonul ponosit şi tăiat
ăla care miroase a ciorbă de burtă
ăla care-şi dă drumul în fotoliu şi sughite un pic

fiul:
"ce mai e pe afară, tată?"

tatăl:
"ce să fie? uite... a murit şi cerşetorul din colţ. i-au crescut în piept
colţii ăia de fier. l-a prins molima din urmă, ce mai...
e prea mult fier pe afară, măi, aşa de mult,
că te-mpiedici de el la fiecare pas."

fiul:
"dar vântul, vântul cum mai e? ziceau pe discovery că dacă dă un vânt
din ăla, umed,
o să ruginească, naibii, tot fierul de pe pământ."

tatăl:
"eh, vântul... vântul şi apa, ce interes au să ne scape?
e plin de morţi afară,
atârnă păsări răsucite prin toţi pomii
câinii înţepenesc pe stradă şi lucesc a nichel
iarba s-a întărit şi-i aşa de ascuţită că mi-a crestat tălpile
ce molimă o mai fi şi asta?"

fiul:
"da' briciurile alea coborâte din iarnă, măcar alea s-au dus, tată?"

tatăl:
"ce dracu' bă... pe chipul meu nu te-ai uitat?
nici maşinile nu mai merg
că şi benzina s-a făcut de fier
e jale, bă, abia dacă vezi câte un om
care se chinuie să scape de rugină
maică-ta ce face?"

fiul:
"zice că respiră greu
nici la telefon nu mai vorbeşte
cică huruie vorbele-n cabluri ceva de speriat
acu', s-a dus la biserică să dea un acatist, două
măi, tată, şi altceva, ce mai e pe afară?"

tatăl:
se uită la balta de sânge ce-i curge din pantofi
dă să privească pe fereastră
dar nu vede nimic
geamul a prins să lucească şi zornăie în bătaia vântului
ar vrea să-şi pună câteva piese cu elvis
sau cu paul anka
din alea de când era tânăr
dar se răzgândeşte:
"ce molimă o mai fi şi asta, fiule? of, of, of,
ia dă-mi o ţigară din aia de-a ta
de la prietenii tăi moldoveni
d'aia... ştii tu!"

tatăl şi fiul? - aprind ţigări din alea
ameliorate
vorbesc de una, de alta
cu voci tot mai grave
tot mai grele
se uită unul la altul mai lung
şi mai lung
tot mai lung
şi când uşa de la intrare hârşâie
fier pe fier
zâmbesc
ce să facă