| Motto: Contrariul iubirii nu e ura, e indiferenţa, contrariul vieţii nu e moartea, e indiferenţa.... |
Plâng cu genunchii, cu coapsele, cu gleznele
Sânii mi se sfărâmă ca nişte bucăţi de cretă
Buzele îmi sângerează de dorinţă
Ard ca o păpuşă de paie pe stâlpul indiferenţei tale
Tu eşti frumos, eu sunt urâtă
Viaţa mea e o sală de tortură
Viaţa ta e o călătorie însorită prin neantul în care viermuiesc nălucile
Tu eşti senin, eu sunt un monument de suferinţă
Ţie nu îţi pasă, pe mine mă doare fiecare răsuflare
Tu eşti frumos, eu sunt urâtă
Dar cel puţin eu trăiesc, mie nu mi-e frică să îmi fie frică
Eu nu văd în dragoste o puşcărie
Eu mă scufund în beznele singurătăţii şi mă iubesc acolo în taină cu tristeţea ta
Cu toate chipurile tale abandonate la marginea drumului
În fiecare zi un bărbat necunoscut smulge o bucată din tine şi o înfulecă
Tu eşti înlănţuit de sirene, eu sunt liberă
Tu eşti mort, eu sunt vie
Tu nu ştii nimic, eu ştiu totul
Iubirea mea te cunoaşte, tu habar n-ai cine eşti
Indiferenţa ta m-a transformat într-o creatură diformă
Într-un monstru beteag pe care îl latră copii şi-l afurisesc bătrânii
Tu eşti frumos doar pentru că te iubesc eu
Indiferenţa ta e pâinea mea cea de toate zilele
Dar în curând voi intra în greva foamei...
(În avanpremiera lansării unui CD cu versuri şi ilustraţii semnate Ilinca Bernea)
 |  |