Drumul a fost lung, dar liniștea plajei sălbatice mi-a șters din minte toate zgomotele lumii cotidiene.
Dau fuga la mare, să o îmbrățișez ca pe o veche prietenă! Îmi țin telefonul în mână, dar în minte e un film clasic, de 36 de poziții - Amintiri turnate pe peliculă imaginară. Valurile se onduiesc, cresc, scad, parcă vrând să mă-nbrățișeze și ele. Vântul aduce miros de sare și neliniște. Soarele se mai ascunde când și când, Marea nu mai e liniștită, e sălbatică, plină de forță, spuma albă izbucnește ca o orchestră fără dirijor.
Valurile se sparg undeva departe sau aproape după chef, norii s-au adunat ca ca niște corăbii leneșe pe cer. Îmi dau seama că toate imaginile acestea nu sunt doar despre mare, ci și despre mine - despre drumuri, despre sfârșituri și începuturi. Auzi valurile? Auzi Marea?
(22 septembrie 2025, plaja Corbu
Marian Mocanu/RVTravel.eu)
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
