Orașul mi s-a părut destul de ponosit și de strâmtorat economic. Clădirile noi sunt vizibile, pe malul Dunării și dincolo, în Belgradul nou (adică de pe vremea lui Tito). Multe sunt chinezești, întrucât China pare să fie proeminentă în economia sârbă contemporană. Desigur, Rusia își are locul ei. Dar, pe de altă parte, observ o trecere masivă de la alfabetul chiric la cel latin, foarte probabil promovată de comerț, mai ales de cel vestic. Starbucks e scris așa, dar și cu litere chirilice, de pildă, la fel și McDonalds. Lidl peste tot, multe branduri internaționale, dar și multe locale. Ni s-a spus care sunt zonele unde operează mafia.
Pe bulevardele din centru, până spre citadelă, spectacole de stradă care de care mai zgomotoase, dar și scene mai bizare: poliția, omniprezentă, a alungat o mică fanfară rromă, care cânta ceva Goran Bregovic cu foc, până au fost demantelați ca grup. Foarte curat orașul. Am mers la un conac interbelic, cred, în afara capitalei, patronul, destul de în vârstă, s-a pozat cu tot felul de ștabi, printre care Bernie Ecclestone, patronul Formulei 1 pe vremuri, însurat cu o sârboaică. Petits histoires, dar nici mâncarea nu a fost rea.
Am fost, de asemenea, într-o gated community de oameni cuprinși, cu case foarte contemporane. Gard înalt de jur împrejur, care a costat măcar cât casa însăși, dar și câini lupi care patrulau pe perimetru. Priveliștea spre Dunăre magnifică, dar de pe terasă. Jos te uitai în gard.
Se simte, prin centru, starea de tensiune creată de demonstrațiile studențești. Ni s-au făcut recomandări pe unde să umblă și ce să facem / zicem în caz de. Nu a fost cazul, dar însuși faptul că gazdele au ținut să ne prevină spunea ceva. Amintirea Iugoslaviei s-a estompat, față de 2003, dar un soi de östalgie persistă. Hotelul unde am stat, Savoy, are patru stele și a costat 80 eur/noapte camera. Restaurantele sunt mai ieftine decât la noi. Am mâncat în centru la unul sârbesc, evident tradițional, autentic, bio eco și toate cele. Două porții semnificative și două beri au costat, cu tot cu bacșiș, echivalentul a vreo 120 ron de la noi.
E de văzut Belgradul, oraș în care românii încă au o imagine pozitivă, ba chiar prietenească.
