Chiar înainte de începerea școlilor, am participat la Cluj Napoca la Conferința națională de estetică și teorii ale artelor (ETA), organizată pentru a treisprezecea oară de profesorul Dan Rațiu, de la filosofie UBB. Am mai participat și, dacă Dan mai organizează și mă mai primește, mă mai duc și / sau mai trimit doctoranzi. Pentru ei, participarea la asemenea schimburi de idei este vitală, pentru că află și pulsul domeniului, dar și unde se află ei în raport cu colegii lor. M-am mirat și că nu erau deloc, dar deloc, nici doctoranzi și nici profesori de la arhitectura clujeană, nici acum, în anii anteriori. Deplasările și cazarea sunt o problemă, dar nu insurmontabilă, dacă s-ar organiza (mă refer la cei din restul țării). De asemenea, aceste conferințe sunt și locuri unde afli pulsul disciplinei, ce se mai discută, ce s-a comentat la cutare altă conferință, ce cărți au mai apărut. Apropo, și de data asta, la Conferința ETA s-au lansat cărți, precum aceea a doamnei profesoare Mădălina Diaconu, de la Viena, despre estetica atmosferei (reprezentate în artă evident). Și eu am arătat coperta, căci exemplare nu aveam la mine, a cărții mele cele mai recente: ORIGINAR(h) - Introducere în arhitectura primă. O să o prezint separat și aici, cu o proximă ocazie.
În rest: am văzut pregătiri pentru BATRA, bienala de arhitectură din Transilvania; inclusiv o expoziție stradală, chiar lângă monumentul Memorandiștilor, dedicată Operation Villages Roumains, extrem de interesantă. Am fost iarăși la biserica împodobită de domnul Silviu Oravițan (iconostasul) și părintele Marco Rupnik (mozaicurile interioare), am stat și la slujbă, la o vecernie participând și un episcop, cu cor de studenți de teologie. Am fost și la catedrală, m-am recules la mormântul lui Bartolomeu Anania, de care mă leagă bune amintiri, poate singurele bune, din vremea concursului pentru catedrală din 2002. Am prins și ceva cros în duminica de după conferință, am făcut tururi de centru, am băut ceai matcha (prima și ultima oară), am citit în soarele cald de toamnă și, mai ales, ca de fiecare dată când merg la Cluj, am mâncat varză à la Cluj și cu participanții la conferință și singur, devreme ce am stat la Meteor, chiar lângă. Pe vremuri, erau trei astfel de modeste trattorii: Vărzăria, Păstăioase și încă una, pentru mâncăruri pe bază de cartofi. Acum sunt trei într-una, unde mănânc și Lucikos și amintita Varză à la Cluj, fasole cu ciolan, Vargabeles și Somloi (dacă am ortografiat corect), într-o aglomerație de nedescris și cu două chelnerițe absolut debordate.
În rest, vă arăt câteva imagini dintr-un septembrie clujean absolut minunat, cu studenți pregătindu-se de începerea anului universitar, cu cafenele și multă mișcare, curat, decent, contemporan.








