Azi dimineaţă, prin fereastra îngheţată a dormitorului am văzut o pisică albă, lungă,
târându-se prin zăpadă. De la etajul 4 se zărea mică şi ascuţită, păşind precaut pe urmele lăsate de bocancii unui trecător. Petele mari de soare, împroşcate pe blocurile gri, întregeau fotografia pe care aş fi putut
s-o fac cu Holga, dar atunci doar mă uitam lung, înveselită, cu burta lipită de caloriferul fierbinte şi nasul turtit de geam. Înainte, văzusem cum la colţul străzii umbra unui tânăr pe care
nu-l cunosc a fost călcată de o Dacie gri, murdară.
I-a trecut cu roţile din spate peste cap (şi gât, umeri), dar nu
s-a petrecut nimic tragic, băiatul
şi-a văzut de drumul lui, cu toate cele la locul lor
şi-o sacoşă în mână, şoferul la fel, a plecat încet, patinând uşor pe gheaţă. Pisica se refugiase sub tufe, în grădina din faţa blocului, un câine slab şi la fel de alb a venit
s-o miroasă, lătrând,
l-am pozat împreună cu un altul,
ce-şi băgase nasul sub coada lui, însă pentru că distanţa e mare de la etajul 4 până jos, în zăpadă, se vor vedea doar două animale abstracte conturate printre petele de soare. În autobuz, nurca cu iz de naftalină ce îmbrăca o bătrână
şi-a lăsat părul pe mâneca mea stângă.
Pentru că va mai dura mult până
să-mi developez şi scanez filmul din burta aparatului, vă arăt fotografii vechi cu mâţe care nu mai trăiesc de multă vreme, dar în poze nu se vede asta, aşa că putem să ne prefacem că le ştim vii, torcătoare şi calde. Fermierul care le hrăneşte cu lapte din ugerul vacii poate că mai trăieşte, şi dacă da, sigur a trecut de 90 de ani. Iepurele sare peste maşină doar în fotografie, în rest, vă spun eu că nu
s-a petrecut niciodată aşa ceva.
