Bucureștiul care nu a (mai) fost

O expoziție care a fost, despre un oraș care nu a mai fost, organizată de Cristia Chira & friends cu sprijinul Uniunii Arhitecților din România, în holul Universității de Arhitectură și Urbanism 'Ion Mincu'': panouri, mini-machete și clip-uri, interviuri cu autorii proiectelor care nu au mai fost construite. Când eram mai tânăr, citisem cu mult folos o carte numită The Built, the Unbuilt, the Unbuildable, de Robert Harbison, care se ocupa de tema acestei expoziții și de mult mai mult. Înainte vreme, pe când coceam colecția Prispa a Editurii Noi Media Print, mă gândisem la un album critic în care să aleg câteva locuri din București și să le trec prin istoria lor cunoscută și necunoscută. Dar, în fața dezinteresului general față de primele cărți din colecție (Zece arhitecți de zece și Arhitectură sacră contemporană), am abandonat. Cei mult mai tineri decât mine vin cu această formulă acum, sper că expoziția va deveni carte sau, în fine, ceva citabil, la care să putem face referință.

Ce cuprinde, în esență? O trecere în revistă a concursurilor de după 1989 (București 2000 din 1995-96, Catedrala patriarhală din 2002, singurul concurs național, dar nu și cel din 1999), 1997 pentru Calea Victoriei în fața Palatului Regal. Nu e cinstit să spui, la o expoziție, ce ai fi făcut tu, care nu ai participat la ea. Dar câteva lucruri mi se pare că lipsesc. În primul rând, versiunile pentru Direcția a cincea a securității / Sediul UAR. De asemenea, diferitele propuneri de PUZ-uri care ar fi urmat să reconfigureze aceeași zonă din centru, de pildă cel al BBM pentru calea Victoriei ca axă culturală a capitalei. Și tot BBM, cu propunerile pentru Magazinul București (50 de magazine într-unul singur!), sau pentru Gemenii Sitraco, care ar fi urmat să devină un soi de arc de triumf locuit. Ar fi mers și studiul lui Dorin Ștefan pentru un nod intermodal în zona Polizu-Gara de Nord, sau cel de lângă Kaufland Gara Basarabi - Fabrica de Bere Grivița. Și multe, multe altele. Dar studiul poate continua.

Aerul expoziției părea acela de salon al refuzaților, ca să fiu sincer. De altfel, am și spus asta când, în ciuda a ceea ce îmi propusesem, am vorbit. Era și momentul de așa natură (vernisajul a cam coincis cu resfințirea catedralei zise naționale), cel puțin în cazul proiectului nostru de catedrală, cel care a câștigat concursul din 2002. Unii au remarcat coincidența, ba chiar au și scris despre asta pe rețelele sociale (și le mulțumesc), arătând diferențele dintre ce se putea face și ce a ieșit.

Prin urmare, semnalez și laud expoziția despre Bucureștii care ar fi putut să fie și nu au mai fost. Expoziția se închide, dar sper să continue cercetarea și, poate, expunerea ei, măcar digitală, dacă nu și tipărită.

Invitație la vernisajul expoziției, proiecția documentarului și o discuție deschisă despre orașul care ar fi putut fi (12 noiembrie 2025, ora 18, la Uniunea Arhitecților din România)aici.
Câteva vorbe suplimentare (semnate Eugen Driga) și câteva fotografii aici.