Mărturisesc că datorez această întâlnire domnului Mindirigiu, care, cu doamna dumisale și cu echipa stă în spatele acestui proiect din ce în ce mai amplu care este SHARE nu doar în România, ci și în tot soiul de țări dimprejur. Dânsul m-a provocat, invitându-mă la o discuție cu Davide, care își lansa cartea aceasta de desene cu ocazia vizitei dumisale și a participării la evenimentul descris mai sus. Mărturisirea include și recunoașterea faptului că am acceptat mai degrabă din politețe, pentru că a fi deștept seara este destul de greu, după o zi de predare; or, luna aceasta am avut parte de destule astfel de prilejuri, care vor culmina cu conferința de la Academia Română de pe 19 noiembrie 2025, la ora 18,00, în aulă (acad.ro/2025/78_oraStiinta_AugustinIoan), unde vă și invit (se poate urmări și pe canalul de YouTube al Academiei Române).
Am citit cartea lui Davide; nu e greu să citești o carte de desene, veți spune. Adevărul este că textul introductiv - singurul text din carte - m-a captivat, mai cu seamă că e acea perioadă din anul universitar, recte primul semestru, când predau teoria cercetării (în arhitectură) studenților noștri din anul terminal și doctoranzilor din primul lor an.
Deci, un discurs fenomenologic profund subiectiv despre a fi în lume (ca arhitect) și a o explora, ba chiar provoca (nu doar a o reprezenta) prin intermediul desenului. În fine, aici, pe subiectivitate, emoție și imersie a subiectului cunoscător în lume, fie ea interioară și/sau exterioară, a fost miza discuției noastre. Davide, din ce în ce mai frenetic, iar eu, din ce în ce mai sceptic că bariera reprezentării poate fi depășită folosind reprezentarea însăși (desen, dar și proiect de arhitectură). Dar discursul lui Davide a fost convingător, ba chiar provocator, puțin înclinat spre stânga bonjuristă, dar numai cât îi șade bine unui arhitect elvețian de expresie italiană. Da, este din aceeași familie ideatică cu Botta și cu mai toți cei ce fac parte în zona regionalismului critic. Dar a lucrat foarte mult și peste hotare, îndeosebi în Albania, dar și în alte țări din Asia, precum Coreea de Sud. Majoritatea sunt lucrări de scară mai degrabă modestă, dar, dacă veți avea răbdare să puneți la cap capitolul de desene arhitecturale de concept, de pe website, cu proiectele și clădirile pe care le prefigurează, veți putea concede că puterea reprezentării prin desen în raport cu proiectul și realizarea lui prin edificare rămâne în continuare copleșitoare. Și e un meșteșug care se pierde, din pricina clăpăcirii la computer, care a ucis, de altfel, și scrisul de mână (și am scris despre acest rol suicidal al procesorului de text și al clapelor nu demult, aici).
Nici cocktailul de după nu a fost deloc rău, aș adăuga... Mai departe, vă las cu câteva imagini de la eveniment.
