Valerica Cârmaciu, fiica primarului din Snagov, îl iubea pe Neluțu Lipoveanu, că era chipeș. Doar că Neluțu n-avea un șfanț, leafa lui de biet barcagiu de-abia-i ajungea de la o lună la alta. Primarul avea gânduri mari cu fata și, în ciuda bocetelor și măscărilor ei, a hotărât s-o mărite cu Vasile Lopătaru-Pleșești, fiu de mare negustor. Nuntă mare, pe malul lacului. La miezul nopții s-a tăiat tortul, s-a strigat darul și s-a jucat Perinița. Apoi s-a furat mireasa. Cu dar cu tot. O caută și-n ziua de azi.
Daniela Rusu
Pantoful plutea la suprafața apei. Dresul, ce urcase cândva până spre tivul fustei, se-ntindea, eliberat, pe pardoseala umedă. Instinctele umblau haotic, precum vântul pe coapsele mele. Era și bine și ceață și nu știam dacă în fundal formele alea erau case sau doar reziduuri de amintiri. Pe chipul meu nicio neliniște, doar părul care flutura. E drept că n-am apucat să te văd, dar ți-am auzit pașii. Șoaptele. Și undele picăturilor de apă care au zgâlțâit lacul, când m-ai lăsat desculță și a nimănui.
Nic Ularu
Țăranul, scuzați-mă, dar așa este ghicitoarea, voia să transporte varza, capra și lupul în aceeași luntre mică. Stresat de cine mănâncă pe cine, a aruncat varza în apă și a dus capra la mal. N-a apucat să facă al doilea transport pentru că l-a mâncat lupul. Dacă ar fi fost curios, ar fi aflat că lupul avea alergie la carnea de capră, iar caprei nu-i plăcea varza. Lupul a rămas sătul, capra behăia de una singură, iar varza era varză și se gândea că atunci când ne dăm în bărci, bine ar fi să știm cu cine o facem.
