Zidul Berlinului este fără îndoială, cel mai faimos dintre toate cele care au separat oameni. Dar în noaptea de 9 noiembrie 1989, istoria a demarat în trombă. În numai 45 de minute, 20.000 de oameni au trecut în Berlinul de Vest pe la punctul de frontieră Bornholmer Straße.
Inițial, zidul a fost doar un gard de sârmă ghimpată. Dar în iunie 1962, au început lucrările la un al doilea gard paralel și pe o distanță de 90 metri, casele cuprinse în această fâșie au fost demolate. Așa a apărut zona de graniță, un "teritoriu al nimănui" cunoscut ca "fâșia morții". Fâșia era pavată cu nisip greblat pentru a sesiza urmele pașilor celor care voiau să evadeze. Zona era minată, împânzită cu capcane și nu oferea nicio posibilitate de camuflare fiind un câmp de tragere perfect pentru gărzile care păzeau Zidul.
Zidul Berlinului s-a construit continuu. Avea 3,5-4,3 metri înălțime și se întindea pe 155 de kilometri, cu peste 300 de turnuri de veghe. Patru "generații" de zid au existat în decursul celor 28 de ani de existență ai lui: gardul din sârmă ghimpată, gardul îmbunătățit, zidul din beton și, în final, zidul de graniță. Zidul a fost continuu întărit cu plase, senzori de mișcare, șanțuri împotriva vehiculelor, sârmă ghimpată, turnuri de pază și buncăre - devenind, în final, o adevărată frontieră, așa cum s-a dorit.
Astăzi, cu câteva excepții, zidul este aproape complet dispărut, fiind vândut pe bucăți, sub forma de relicve "artistice" - ceea ce a provocat nenumărate dezbateri și dispute istorice. De la mici fărâme ambalate în bule de plastic, vândute pe post de suvenir la Checkpoint Charlie, până la bucăți mari de un metru, cu certificate de autenticitate, vândute pe internet cu mii de euro, zidul a trecut printr-un proces de "estetizare", fiind asimilat ca "artă". Într-un demers relativ lipsit de succes, municipalitatea berlineză a încercat chiar să recupereze și să răscumpere diversele părți de zid răspândite în Germania sau în alte colțuri ale lumii, pentru a le expune în muzeul dedicat Zidului.
Întinzându-se pe 1,3 kilometri, East Side Gallery este cea mai mare dintre cele trei porțiuni de Zid rămase în picioare - celelalte două aflându-se la Memorialul Zidului situat pe Bernauer Straße și între Checkpoint Charlie și Potsdamer Platz, unde se află un alt memorial, numit Topografia Terorii.
Galeria East Side este cea mai lungă galerie de artă urbană în aer liber din lume. Povestea ei începe în 1990, când câțiva oameni creativi din Berlinul de Vest, au lansat un apel la nivel mondial, iar sute de artiști din toată lumea au venit să lase o mică ofrandă ideii de pace și de libertate. 118 artiști din 21 de țări au înfrumusețat cu picturi murale originale segmentele de beton de pe porțiunea dintre Ostbahnhof și Oberbaumbrücke. Nu au existat prea multe fonduri pentru artiști - ei și-au plătit singuri vopselele și tot restul materialelor. Picturile reprezintă un simbol al depășirii Cortinei de Fier, al bucuriei și al sfârșitului Războiului Rece în Europa.
Două dintre cele mai cunoscute creații sunt "Bruderkuss" (Sărutul "fratern" dintre Leonid Brejnev și Erich Honecker), de Dmitri Vrubel, și "Trabi" (Trabantul care străpunge Zidul) de Birgit Kinder. Iar lucrările lui Thierry Noir, Kiddy Citny sau "Doin it cool for the East Side" a lui Jim Avignon au devenit rapid simboluri de "cult" pe cărțile poștale din Berlin.
La aproape douăzeci de ani de la inaugurare, multe imagini se deterioraseră din cauza intemperiilor, iar altele erau acoperite de graffiti. Ultima renovare la scară largă a avut loc în 2009. Ea a inclus reparații la zidărie care au necesitat sablarea cu nisip a unor porțiuni mari din picturile murale. Când lucrările au fost finalizate, artiștii au fost invitați să-și repicteze lucrările. 87 de artiști au venit pentru a-și reface secțiunile.
După 2010, investitorii imobiliari au cumpărat diverse fâșii de teren aflate în spatele tronsoanelor de zid, în imediata vecinătate a malului râului Spree, planificând sedii de companii, birouri și apartamente de lux. Au fost organizate proteste de amploare, dar în cele din urmă, s-au făcut câteva compromisuri, iar părți ale Zidului au fost mutate pentru a face loc clădirilor noi.
În 2016, lângă Podul Oberbaum, s-a deschis Muzeul Zidului. Acesta prezintă exponate interactive, artefacte și instalații audiovizuale, inclusiv povești personale ale celor care au trăit această perioadă tumultuoasă, toate oferind o înțelegere profundă a construcției Zidului și a impactului său asupra orașului.
Galeria East Side rămâne cel mai vizibil rezultat al deschiderii Zidului care a divizat orașul timp de 28 de ani. Transformând griul sumbru într-un simbol al speranței și al reconcilierii, artiștii au transformat relicva din vremurile separării într-un monument colorat al libertății de exprimare.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
