Mexico City este creativ, emoțional, excesiv, plin de umor, religios, impulsiv, haotic, poluat, crud, exuberant și periculos. Un oraș greu de trăit, dar ușor de iubit. Îmbrățișează multe extreme, dar mai presus de toate, este viu. Are puls. Identitatea este totul aici.
În ultimii ani, Mexicul a detronat Columbia ca centru al traficului de droguri al Americilor, devenind o scenă zilnică de răpiri, jafuri și crime - o realitate care a creat o atmosferă de teamă și suspiciune pe străzi.
Acestea sunt percepțiile și faptele și ambele sunt adevărate. Odată ajuns acolo, mi-am dat seama destul de repede că reputația orașului, deși adevărată pe alocuri, era totuși exagerată.
Încercând să mă țin departe de viziuni de tip paradis-iad și evitând clișee gen "fiesta", "siesta" sau "sombrero", am remarcat un anumit nivel de sofisticare care nu contenește să surprindă vizitatorul european. Ceea ce m-a impresionat (nu neapărat într-un sens bun sau rău) a fost:
1. Miile de polițiști care patrulau zilnic pe toate străzile, pe jos sau cu imense mașini 4x4, lăudându-se cu mitralierele lor grele ce făceau ca "Terminatorul" să arate ca un bebeluș.
2. Aspectul absolut SF al Muzeului Național de Antropologie. (De departe cel mai fascinant muzeu pe care eu l-am văzut vreodată!)
3. "Cantinas" - locuri unde oamenii se adună să bea bere rece și să mănânce gustări ieftine. Pot fi de proastă calitate, pot fi elegante sau de o decadență fermecătoare, dar un lucru e sigur: distracția e garantată.
4. Corida este fabuloasă, dar eu nu voi mai merge niciodată la așa ceva! "Am dat cu banul" pentru a alege între asta și "Lucha libre" - se întâmplau în aceiași zi și în locuri foarte diferite, nu le puteam avea pe amândouă.
5. Străzile și parcurile pline de oameni care se îmbrățișează și se sărută. Și "best of the best": locurile unde oamenii trăiesc efectiv muzica și dansul. Soția mea a fost foarte fericită acolo!
Invazii, războaie civile, revoluții și dictaturi, asta s-a oferit mereu din plin aici, dar ele sunt "ingredientele" care stau și acum la baza oricărei interacțiuni și a fiecărei clădiri sau fel de mâncare; este o moștenire poetică ce te va copleși până la perfecta identificare cu întreaga ta ființă. La un moment dat, am fost și eu puțin sechestrat într-un cort al unor che-ghevariști exaltați care la doar o zi după Anul Nou, protestau într-o manifestație anti-guvernamentală la Monumento a la Revolución.
Și, da, s-ar mai putea să ai amețeli sau dificultăți de respirație (orașul se află pe platoul unui fost vulcan înalt de 2.240 metri altitudine), dar asta nu e ceva ce o paletă de înghețată sau o "tequilita" nu pot rezolva.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)

























































