De când mă știu, baba Stanca din vârful satului spunea că pentru orice durere există o buruiană. Pentru inimă frântă, pui izmă pe piept și lași sufletul să ofteze; pentru dor, fierbi coajă de prun cu lacrimi și bei când se lasă seara. Eu am încercat, că omul, când îl doare, crede orice. Am strâns frunze, am suspinat, am așteptat minunea. Și minunea a venit, m-am vindecat. Nu prin plante. Când am înțeles că uneori leacul nu e ce pui pe rană, ci cui încetezi să mai scrii. Baba a zis: Leacul? Să dai block.
Liviu Rusnaciuc Petru
Draga mea, îți scriu din odaia în care stau sub o plapumă grea cât zece oi. Am o pleașcă de mămăligă fierbinte pe piept, zici că-s Tutankamon. N-am mai ieșit afară de joi și nu mă văd ieșind până la primăvară. Pe Costeluș, sărmanul, care și-a scrântit piciorul la săniuș, l-au călcat trei babe din sat până a fugit în pădure și nu mai știe nimeni de el. Sunt bine. Am băut rachiu fiert până m-am întors din viitor. Buni zice că așa iese răceala din mine. Acum mă îmbălsămează cu mir, de deochi. Te pup dacă mai apuc.
Ruxandra Donose
Mamaie știi ceva pentru mood swings? Bătrâna clipește nedumerită. Adică, acum ești sus de-l prinzi pe Dumnezeu de un picior și în clipa următoare încerci să-ți culegi sufletul de pe sub poduri găunoase. Te simți învingător dar apoi, în îndoială supremă, încerci cu greu să-ți ții stomacul, inima și capul în același trup. Copile, tu știi cine ești? Mamaie, când mi-e teamă sunt doar atât, un copil. Ia un ceai de levănțică și răsuflă. De sus suntem doar puncte. Mamaie, nimeni nu înțelege. Așa e copile, doar Dumnezeu.
