Nu știai nici câte, nici când, nici cum să le iei. Nu erai învățat cu ele, habar n-aveai în ce unghi să deschizi gura, în ce poziție să ții limba și câți stropi trebuie pentru o ingurgitare lină. Ai stat tâmp, cu pilulele în mână, privind când la femeia cu bonetă, când la ele. Arătau lucioase și moi, le puteai folosi ca pe niște ustensile anti-stres, poate chiar asta erau. Femeia îți făcu semn să le dai peste cap. Tu ai făcut cruce cu limba, apoi le-ai aruncat. Peste cap, cum ți s-a spus. Doamne, prost mai ești.
Camil Popescu
Avea tanti Marghioala un coctail cu de toate, luai o gură și erai ca nou-născut. Mergea duminica la pădure și culegea ierburile știute de ea, le fierbea la foc mic și le descânta. Dispărea durerea ca prin farmec. Ba chiar îl vindecase pe Cotârlan, pocitul satului, îl făcuse așa de frumos că dăduse dracii-n toate muierile, inclusiv în Marghioala, acum victima propriului elixir. Ca s-o placă, se transformase dintr-o baba-cloanță într-o frumusețe răpitoare și-și luase numele Anselma. Strângea buruieni când a strigat-o.
Lucian Pătru
Deasupra degetelor lui, pământul jilav se ridica încet, precum un mușuroi de cârtiță indecisă. Numai ochi și pene, un huhurez, pe o creangă mai joasă, spiona locul. Țărâna-i era ușoară, neașteptat, se pare că Dumnezeu ascultase gura satului când l-au petrecut la groapă. Nici cu țărușul nu se chinui mult, pesemne cel care i-l înfipsese nu prea avea vlagă. Vasăzică, bumbii Floarii lu' Bucluc nu l-au scăpat de holeră, dar nici de ăst efect advers nu se supără. Golul negru din piept îl zorea să facă ceva. O faptă bună.
