Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost foarte simple și la obiect: "Scrieți un text erotic".
Umbrele întunecate ale maestrului
Codruța Ene
Codruța Ene
Localul întâlnirii a fost selectat de Buzea personal, era un obișnuit al locului pe vremuri. Era genul de crâșmă în care micii se comandă la tejghea și se consumă direct de pe carton, pe mușama. Nu de alta, dar trebuie să-și obișnuiască cursanții cu standardele înalte de viață pe care le poate oferi meseria asta. Scriitor, creator de frumos prin cuvinte, pe scurt, labagiu intelectual. Standarde de muritori de foame, dacă muritorii ar avea așa ceva. Buzea își râde în barbă, mulțumit de găselniță. "Care rezistă aici e de-al meu, e tăbăcit să fie scriitor, nesimțitor universal, tot dichisul!". El își ia în serios rolul de mentor, spulberarea iluziilor cursanților fiind la pièce de résistance.
În ciuda peisajului dezolant, toți îl privesc emoționați pe maestru. Iată-l în carne și oase, ocupând locul de onoare din capul mesei, tronând asupra adunării celor trei generații de colegi, cum îi numește el, cu falsă modestie, pe acei wannabe-scriitori.
- Iată-ne în sfârșit împreună, pentru o seară, și ce seară o să fie, e o onoare să vă am din nou lângă mine, pe cei vechi și să vă cunosc în persoană pe cei noi. Ergroooo!
Încercase un ergo, dar îi patinase vocea și îi iese un horcăit ce-ar fi făcut invidios și un porc.
- Hâc, ospătar, un rând pentru toată lumea, hâc, dă diriga' de băut!
Era deja bine îmbibat, furase startul. Andrei regretă că a ajuns în compania asta selectă. Ela ridică o sprânceană. Codruța, în schimb, se simte incredibil de norocoasă să fie primită în societatea poeților nepublicați, ea care încă nu își explică cum de a luat bacul la română. Marcean, proaspăt aterizat din Cluj cu avionul, suferă de un jet lag îngrozitor. Așa îi place să își alinte mahmureala. A venit sprijinit de brațul lui Vio, care ne povestește, jenat, cum Dragoș le-a golit rezerva de alcool din avion, ca nu după mult timp să-și primească amândoi interdicție de zbor la Tarom. Alex își fumează, imperturbabil, pipa. Buzea își reia înflăcărat ideea:
- Așa cum scria și marele Llosa, "șuvoiul pișului lor"...
Ela își pierde răbdarea, nu-l mai lasă să-și termine ideea, pune mâna pe rigla care se întâmpla să-i fie în poșetă și îi articulează scurt o bucată în freză maestrului, într-o încercare naivă de a îl readuce în bunele-simțiri.
- Cu tine nu o să învățăm decât cum să devenim alcoolici. Ești un Bukowski fără glorie!
Se ridică indignată și părăsește adunarea. Lidia o urmează îndeaproape, aplicând maestrului o cârjă peste cocoașă:
- Asta o să îți îndrepte coloana, cu caracterul nu te pot ajuta, nu mai e nimic de făcut.
Se retrage pe cât de dreaptă îi permite piciorul.
Buzea, șorici-gros, nu se lasă. Buzea rezistă. Cu gura, e într-o serie mare de bancuri porcoase, la întrecere cu Marcean. Cu ochii sticloși survolează după bucățici. Ochii i se opresc la una care îl privește fascinată, sorbindu-i cuvintele. E Oana, din generația a doua de wannabes. Așa că nu mai trece mult și pune pe tapet subiectul orelor particulare, premiul pentru scriitorașii cu cel mai înalt potențial. O vede pe bucățică cum se îndreaptă în scaun, sperând că despre ea era vorba. "Ehe, ce n-aș învăța-o eu câteva mișcări... din peniță". Pentru moment își ia gândul și vorbește despre arte marțiale israeliene. Face cum face și o cotește dibace către alte domenii în care, susține el, are centura neagră: masajul erotic. Le repetă că are o nevastă care îl întreține. "Poate că se lungește mult... la povești", se gândește Codruța.
Masa începe să se elibereze. Aspiranții nu rezistă la tăvăleală. Se strâng rândurile. Marcean rezistă eroic. Cu capul pe masă, dar e încă acolo. Oana se nimerește fix lângă maestrul de ceremonii. El nu pierde ocazia și, pac, mâna pe picior. Ea nu se retrage, dimpotrivă, atenția o măgulește. Și nu se retrage nici când el o strânge fioros de coapsă, deși cu greu își înăbușă țipătul. După un alt lung șir de aluzii și bancuri fără perdea, se sparge într-un final gașca. Buzea îi strecoară bucățicii un bilet cu o adresă și mesajul "Te aștept mai târziu pentru ore suplimentare".
Adresa era a unui motel, La paradisul tiriștilor. Motel plătit din banii nevesti-sii, desigur. "Poate că nu e totuși așa de generos cu masajele alea", se gândește bucățica. Se duce, totuși, la camera indicată în bilet, atrasă ca un șoarece de brânza unei curse și bate la ușă, convinsă că o să o învețe el câteva tehnici. Literare. Și ortodoxe, desigur.
Buzea deschide ușa. Fumează, în ținută lejeră, din pipa pe care i-a furat-o lui Alex. Ea nu știe ce a izbit-o mai tare. Imaginea maieului găurit sau halena alcoolică. El o invită, ceremonios, înăuntru.
- Bună seara!
- Niciun bună seara!
- Am venit să...
- Lasă că îți explic eu de ce ai, hâc, venit! Ia loc.
Scurtă pauză, dar reia în forță.
- Ai venit să profiți de mine!
- Dar cum vă puteți închipui?
- Am mai fumat eu din astea ca tine, gesticulând vag cu pipa în direcția ei. Care umblă să ademenească un bărbat cinstit - care unde pui? Le mai e și profesor - la adulter. Ca mai apoi să ai material pentru cartea ta de tip #meToo, o și văd: Dezabuzata, povestea mea. Carte în care te prezinți ca biată naivă de care a profitat un abuzator fără scrupule. Neica-nimeni cu gust pentru cancan ce ești! Crezi că poți să te ridici târându-mă pe mine prin mocirlă?
- Dar eu nu...
- Dar tu nu ce? Când ți-am atins piciorul nu te-ai retras. Nici măcar n-ai tresărit, scorpie mică ce ești! Sunt eu beat, dar prost nu sunt.
Fata se aștepta la ceva neobișnuit, dar parcă toată paranoia dezlănțuită era un pic prea mult. Dă să se retragă spre ușă. Buzea o oprește, apucând-o de bărbie ca pe un țânc.
- Ia spune, drăguță, ce cauți tu, singurică, în camera unui bărbat însurat?
- Vedeți, eu nu obișnuiesc, am crezut sincer că e o ocazie de neratat. Că pot să fiu în preajma dumneavoastră, să respir același aer cu...
"90% vapori de alcool" se gândi.
- Nu mă păcălești, nu te mai osteni.
- Am venit pentru că m-ați invitat, prinde ea curaj și se eliberează, sperând să poată ieși față-curată.
- Am venit să îmi satisfac curiozitățile. Curiozități de ordin literar.
- Credeai că o să facem analiză pe Călin, file de poveste?
- Am văzut în dumneavoastră un om cu un apetit avid pentru actul de... cultură. Credeam că am să îmi pot lărgi orizonturile.
- Ești incredibilă. Vii la mine cu figura asta neprihănită, dar în cuvinte ai numai echivoc. Hai că îți dau eu subiect de roman imediat: Fifty shades of Buzea.
Se repede spre ea grăbit, ca un soldat în permisie, cu o curea de piele în mână. Îi înfășoară rapid, cu mână de expert, cureaua în jurul gâtului. Aproape asfixiată, nu se mai poate împotrivi. Câteva momente mai târziu, desface ușor cureaua și o lasă să își vină puțin în simțiri. Ea vede din nou, dar nu știe cum a ajuns pe pat. El, în picioare, o privește cu ochi cleioși. Ezită o secundă... se aruncă asupra ei cu forța cutremurului din '77. Doar că, odată întins peste ea, cisterna de alcool îl prinde în sfârșit din urmă. Adoarme în sunet de grohăituri. Oana se trezește de-a binelea, nu știe dacă de la impactul corpului căzut ca din cer, de luceafăr în dizgrație, sau de la concertul corzilor vocale lăbărțate. Se extrage cu greu de sub povară. Se scutură și se îndreaptă cu pas hotărât spre birou. Găsește repede ce căuta, de fapt, "în camera de hotel a unui bărbat însurat": manuscrisul celei mai recente cărți a lui, încă nepublicată. Știa că maestrul nu folosea copii de siguranță, recunoscuse de atâtea ori în timpul cursurilor. Îi intuise corect paranoia, știa că o să îl țină cu el, oriunde merge. Ia manuscrisul, laptopul și telefonul. O parolă nu o să fie ceva ce ea nu poate sparge cu ușurință. "Paranoia ta a fost prost direcționată". Părăsește camera, pășind către noua ei viață, de viitoare scriitoare-plagiatoare, dar publicată.