Ea bea o gură de vin roșu în cinstea primelor riduri. Ele își întind pielea cu botox și bisturiu. Ea râde în hohote, fără să-și ascundă nimic. Mai bea un pahar pentru vergeturi, urme ce nu se șterg, daruri ale creației, cum le numește ea. Încă o gură pentru pielea arsă de soare pe toate plajele acestei lumi. Trupul ei vorbește prin semne. Am fost, am simțit, am respirat, am trăit. Nu mă albesc, nu mă injectez, nu mă șterg. Sunt fila pe care se scrie o viață. Și acesta este abia începutul.
Ionuț Morariu
Să tot fi fost nel mezzo del cammin când, din senin, o duduie din tramvai m-a întrebat: nene, mata ești tânăr sub acoperire sau doar te prefaci bătrân ca să îți dau locul? Am râs cât s-o scanez din toc până-n coc. Sunt agent dublu, i-am zis. Când mă trezesc nu mă încap în pielea mea de tigru, dar până seara harpiile și acreala grijilor mă ronțăie mutește. Ca acarienii o carte de bucate. A râs și ea. Și m-a lăsat s-o mângâi pe coc. Am simțit că scara vieții urcă încă multe trepte. Păcat că nu mai știu ce caut în pod.
Oana Brumă
Am aflat că 40 is just 40, not the new 20. Că oamenii abia se pot duce pe ei, darămite să-i mai vadă sau să-i asculte și pe ceilalți. Că fiecare e de fapt cu aia a mă-sii. Că sunt ok e cea mai întâlnită minciună din zilele noastre. Că eu am îmbătrânit pentru discuții de complezență și zâmbete false. Că-mi face bine să stau cu mine însămi și că e în regulă să nu caut buluceala. Că joy of missing out vine cu niște satisfacții nebănuite. Că nu mai am atâta chef de explicații și justificări. Că da e da, iar nu e nu.
