A dat Getuța strigare să ne adunăm la un local. Câteva foste colege, acum pensionare. Servirea elegantă, meniul variat, după dieta și buzunarul fiecăreia. Flecărim două câte două când Geta, cu paharul sus, socotește necesar să ne țină un discurs. Își drege vocea, și șalul, și începe, iubitelor, profit de ocazia că suntem laolaltă în această deosebită formație ca să vă anunț că m-am măritat cu Laci, după cinci ani de amarnică văduvie. Știți și voi. Musai să specific că ne-am luat din dragoste. Nu că aș fi gravidă.
Monica Aldea
Milena se întorcea acasă. La 30 de ani (15 îi petrecuse la orfelinat), mama o recuperase. Bunica o trimitea în sat după rachiu. Noaptea o împungea cu undreaua. Soi rău, zăluda, țipa, lovind-o cu vătraiul. Cel mai anevoios drum parcurs vreodată. Primise antidotul de la bătrâna satului. O singură doză însemna alegerea dintre mama și bunica, doar pe una o putea salva. Ca un Demiurg, va împărți viața și moartea. Deschise portița care ricoșă, spărgând sticluța. Pesemne că Dumnezeu alesese.
Aurelian Țolescu
Traian a trăit cu febra sunetelor în sânge; fiecare zi era un spectacol, iar fiecare tăcere putea deveni un bis neașteptat. Când cei din jurul lui făceau credite și planuri pe treizeci de ani, el ținea claviatura caldă și respira în măsuri de patru timpi. A plecat la vârsta când alții abia învață să înțeleagă simfonia vieții, dar pentru el existența a însemnat doar cadență rapidă, cântată fortissimo. L-au îngropat în liniște. Se spune că și acum dirijează vântul printre cruci, în toate gamele majore.
