Au trecut anii... mulți... ce multe s-au uitat. Înflăcărarea, eroismul absolut, sentimentul de eliberare formidabilă, fericirea fundamentală trăită câteva clipe - toate au intrat în malaxorul vieții și al uitării.
Locurile unde sunt troițele de la Dalles și de la Arhitectură, de la fântâni, arată jegos, impardonabil, cumplit. Așa este în fiecare an de fapt.
Altfel cei care mai sunt, au venit, au depănat amintiri, au povestit, au încercat să țină vie făclia timpurilor care se uită. Am văzut un steag uriaș cu un nume - Mihai Gâtlan. Mărturisesc că nu știam că a fost primul mort din revoluția de la București.
Tatăl lui spunea:
"Nu știu dacă a fost la întâmplare sau din cauză că, la un moment dat, Mihai a început să strige «Vom muri și vom fi liberi!», Da, el a scandat prima oară treaba asta, acolo, în 21. El și-a dat seama că acel camion va intra în ei, a împins-o pe Teona, salvându-i practic viața, după cum tot ea a declarat la Parchet, dar Mihai a fost lovit de aripa mașinii și aruncat spre mijlocul bulevardului. Avea 19 ani, un trup puternic, era și sportiv, așa că n-a fost decât rănit, dar nu foarte grav.
Dar din camionul ăla s-a auzit o rafală de mitralieră. Două gloanțe l-au lovit în corp. El încă rezista și încerca să se târască spre trotuar. Apoi, din ce mi s-a povestit de către martori aflați la câțiva metri de el, a apărut un civil care pur și simplu i-a tras un glonte în cap de la mică distanța. Iar ăla a fost sfârșitul copilului meu."
Apoi au mai murit mulți... în total peste o mie de suflete nevinovate.
Privind imaginile, pot spune că, din păcate, nu am văzut bucurie sau satisfacție pe chipurile celor pe care i-am văzut azi. Dar poate este doar părerea mea.
La începutul reportajului de azi pun și câteva imagini de atunci, din 21 decembrie 1989. Cel de sus să aibă grijă de sufletele celor care au plecat dintre noi atunci. Doar în ceruri pot fi liniștiți, pentru că aici nu s-a făcut dreptate nici acum în privința aflării vinovaților de acele atrocități.
Cât despre împlinirea idealurilor acelor suflete și acelor zile... nu știu ce să spun.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
