Lumina istovită se strecoară prin geamurile naosului și atinge icoanele, asemănătoare unor polaroide peste care a trecut timpul.
Muzica psaltică, acompaniată de dangătul clopotelor, îmbracă mormanul de tăcere moartă și o trezește la viață.
Și odată cu asta, lacrimile se scutură de pe gene ca picăturile de rouă de pe firele de iarbă și inundă obrajii câtorva oameni.
Iar eu mă gândesc: câți dintre cei de aici îl caută pe Dumnezeu sau doar uitarea propriilor suferințe?
Intuitiv, încerc să caut și eu "Invizibilul", mă las îmbătat de bucuriile și de tristețile lor.
Dar o străfulgerare de moment îmi activează raționalul și mă determină sa mă întreb de ce sunt de fapt aici?
Sunt un necredincios, iar asta mă face să mă simt ca un azilant printre cetățenii unei țări străine.
Încet, încet însă, ceea ce se întâmplă în jurul meu diluează ceea ce știu și mă face să simt doar ceea ce văd.
Și astfel, sub pleoapele închise revăd ca printr-un geam aburit zilele când eram copil și mergeam la biserică împreună cu bunica, țineam posturi, înconjuram biserica în Noaptea de Înviere și simțeam gustul ușor amărui al vinului de împărtășanie.
Dar din acele zile nu mai există nicio urmă. Timpul a ros în mine ca un car în lemn.
Iar prin găurile făcute mi se scurg amintirile.
Fotografiile de mai jos fac parte din cartea Act of Faith (tiraj epuizat).
Portofoliul lui Oliver Merce poate fi văzut aici: https://olivermerce.ro
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
