Rămân deschisă în fața posibilității că unele din lucrurile pe care le-am acceptat toată viața ca adevăruri să fie parțial greșite. Mă gândesc din ce în ce mai des la adevărurile cu care am trăit mai bine de șaptezeci de ani.
În 2025 am citit că dacă îți dorești adevărul trebuie să alegi călătoriile pentru propria-ți schimbare și tot ce trebuie să faci este să-ți schimbi mintea. Cu aceste gânduri am plecat în Asia, iar mintea mea părea un bâlci agitat de o ploaie rapidă de vară.
Urma să văd Tokyo și țara cu două sisteme. Tot ce scriu e sub semnul entuziasmului pe care-l simt ori de câte ori călătoresc și fac fotografii - desigur e doar adevărul meu!
Obsesiile mele erau legate de contrastul dintre tradiție și modernitate, multitudinea de religii și filozofii, îmbinarea dintre tradițiile lor rafinate cu tehnologia de ultimă oră, cum coexistă zgârie norii și vestigiile istorice... voiam să simt, dacă se poate, ceva din această diversitate.
M-am lăsat cucerită de clădirile înalte, de strada viu colorată, de figurile și îmbrăcămintea tinerilor asiatici, de zâmbetul afișat de aceștia în momentul când îi întrebai ceva, de plecăciunea ușoară a capului și inevitabil mă întorceam să urmăresc cu privirea persoanele în vârstă, dar în final obsesiile au rămas. Am spus că Hokusai era prezent peste tot? Dar că am avut experiența unui act de teatru Kabuki cu atmosferă interactivă prin exclamații kakegoe? Dar că în Beijing, spre disperarea mea, mi s-a confiscat pixul la verificarea rucsacului în Piața Tiananmen (cunoscută ca Piața cu "omul tanc")?
În Japonia există cuvântul ikigai. A trăi cu ikigai înseamnă a trăi cu motivație, înseamnă să te trezești dimineața cu un scop personal care să-ți aducă bucurie și sens: reparatul diferitelor lucruri, grădinăritul, fotografia - de ce nu! adaug eu la cele citite. Important e cât de viu este acest scop al tău. Am citit înainte de a pleca, am citit apoi și după ce m-am întors, că vârsta aduce onoare.
Poate că, în perioada petrecută acolo, nu am făcut cele mai bune poze ale mele, dar ele au capturat sufletul asiatic îngemănat cu sufletul meu pentru totdeauna.
Acum, privind în urmă, din perspectiva vârstei mele, înțeleg Asia ca locul unde bătrânețea nu înseamnă sfârșit, ci continuitate. Trăim într-o lume obsedată de tinerețe, iar Asia ne reamintește că vârsta poate fi un privilegiu, dacă este întâmpinată cu înțelepciune și echilibru.
Și poate tocmai de aceea simt acum că timpul nu este dușmanul, ci aliatul unei vieți trăite cu sens.
Călătoriile din 2025 din Asia au redefinit lumea în care trăiesc.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
