Un text erotic (VIII) - Micuța

Textele din seria Un text erotic au fost scrise în cadrul cursului de scriere Wannabe 3.0 - Școala de scris al lui Mihai Buzea (1 aprilie - 1 iunie 2025). LiterNet va publica o parte din textele scrise în cadrul acestui curs.

Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost foarte simple și la obiect: "Scrieți un text erotic".


- Ajută-mă cu rochia, te rog. E imposibil s-o scot singură.

Mirel se apropie din spate și-și sărută mireasa pe ceafă, apoi se apucă să descheie, cu chin și răbdare, mărunțeii năsturei de la spate. Rochia era grea, rigidă și complicată, iar el își putea imagina cât de obosită trebuia să fie Miruna, după orele lungi în care stătuse-n carapace. Aproape că-și admira soția mai mult decât o iubea, deși asta era imposibil, pentru că Mirel o iubea nebunește pe Micuță.

Miruna purta această poreclă încă din primul an de facultate, iar cele care o urau - și nu erau puține - încercaseră mereu s-o facă să se simtă inferioară, din pricina staturii. Miruna, însă, se mulțumise să le zâmbească dulce și să răpună un covor de inimi, pentru că bărbații erau atrași de ea ca pisicile de valeriană, din chiar acest motiv: statura. Miruna își exersase o voce egal de neajutorată, iar pentru tinerii bărbați, arși de furtunile lor hormonale, combinația era irezistibilă. Miruna n-avea prietene, dar nici n-avea nevoie. Era foarte bine așa cum era. Totuși, spre uimirea multora, acceptase fără să stea pe gânduri să se mărite cu Mirel, cu invizibilul.

După ce scăpă de rochie, Micuța rămase în fața marii oglinzi și își scoase restul hainelor, păstrând însă ciorapii lungi, albi, fixați cu jartiere. Se întoarse:
- Scoate-i tu.

Mirel îngenunche în fața adoratei și îi scoase, pe rând, ciorapii, întocmai ca în visele lui mai vechi, despre care nu povestise nimănui. Nici măcar nu putea să vorbească, să rostească ceva, orice, atât era de îndrăgostit, deși din când în când dinții îi clănțăneau de fericire. Când mireasa lui fu complet goală, Mirel vru să se ridice în picioare ca să scape și el de costum, dar Micuța îl apăsă pe creștet:
- Dezbracă-te așa, fără să te ridici.

Mirele Mirel execută ordinul întocmai, privit de sus de frumoasa lui soție, care savura din plin momentul. E greu să fii mic de statură pe lumea asta, dar există și compensații, uneori; desigur, compensațiile nu vin singure, e nevoie să le faci să existe, iar Micuța era maestră la așa ceva. Îl întrebă:
- Vrei să mă duc să fac un duș?

Mirel negă vehement din cap, cu fălcile încleștate. O luă în brațe și o duse până la patul matrimonial din mijlocul camerei de hotel, în care o așeză cu multă grijă, ca pe un bibelou care s-ar fi putut sparge. Se aplecă s-o sărute, dar Micuța îl apucă de subțiori și îl trase încet peste trupul ei subțirel, ghidându-i mișcările, potrivindu-l atent și cu lentoare, să nu-l sperie. Îi găsi bărbăția încordată și-o introduse în ea, ridicându-și puțin bazinul în întâmpinare, ca să fie totul perfect. Totul era perfect. Își încleștă coapsele în jurul picioarelor lui Mirel, iar cu palmele îl strânse de fese, cu toată forța de care era în stare. Îi auzi geamătul sfios, îi simți descărcarea și apoi îl lăsă liber, ca să se poate întinde lângă ea, cu toți cei aproape doi metri ai săi.

Micuța își lipi palma de pieptul soțului ei și apoi îi linse lacrimile care-i șiroiau pe obraji, apoi le înghiți și mai linse câteva serii de lacrimi, până când suspinele bărbatului se răriră, apoi se domoliră cu totul. Își culcă obrazul pe umărul lui:
- Te iubesc.
- Îmi pare rău, Miruna. Eu...
- Taci din gură. Să nu-ți pară niciun fel de rău. Te iubesc, Mirel.
- Eu...
- Te iubesc.
- Eu n-am mai fost niciodată cu o fată. Cu o femeie, cu... e prima oară, de aia...
- Știu. Mi-a spus maică-ta. De asta te-am luat... pentru că te iubesc, adică.
"Și pentru că m-am săturat de șmecheri", completă Micuța în gând. "Acum e rândul meu. O să fiu fericită. Și, dacă ești cuminte, vei fi și tu... dragul meu".