Acesta este Israelul - cea mai disputată bucată de pământ de pe planetă încă de la începutul istoriei. E fascinant cum trei religii, trei culturi diferite, își ignoră reciproc rugăciunile și își practică ritualurile la doar câțiva metri distanță. Shalom! Shalom! Shalom! - pace în limba lui David - căci nicăieri altundeva în lume nu este mai mare nevoie de pace decât aici, în acest loc revendicat deopotrivă de evrei ca țară biblică, de creștini ca loc al nașterii lui Isus și de arabi, datorită Domului Stâncii, locul de unde profetul Mahomed s-a înălțat la cer.
Israelul este o țară de mare frumusețe și mister, întemeiată din suferință și jertfa a nenumărate vieți omenești.
Privesc pe geamul mini-vanului cu care am străbătut aproape tot Israelul. Pe marginea unei pante abrupte atârnă un grup de case - mici cuburi albe, împrăștiate ici și colo printre petice de verdeață. Mi s-a spus că este una dintre cele mai noi așezări, ridicată pentru familiile sosite recent din spațiul ex-sovietic. Mă grăbesc să fac câteva poze pe geam; aș vrea să pot coborî din mașină și să vizitez o astfel de casă, cu micul ei colț de verdeață, poate cu niște flori sau un copac încă prea tânăr pentru a înflori.
Drumul șerpuiește lin, la mică distanță de satele evreiești aflate sub Înălțimile Golan.
Apoi văd granița cu cele trei rânduri de sârmă ghimpată - un sistem de protecție colosal. Și mă întreb dacă fericirea poate exista într-un astfel de loc. Poate acesta este prețul siguranței și al renașterii Israelului, al mult așteptatei întoarceri în patria-mamă a unui popor curajos, risipit de istorie și de soarta sa dramatică în cele patru colțuri ale lumii.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
