Tbilisi este renumit pentru arhitectura sa diversă, născută dintr-un impresionant amestec de culturi. A fost dintotdeauna un oraș fragmentat, o cosmopolis pentru negustorii azeri, țesătorii de covoare armeni, pictorii ruși în vacanță, comercianții de pe Drumul Mătăsii și pelerinii sirieni.
Orașul a cunoscut deopotrivă vremuri bune și rele. A fost jefuit și ars din temelii de nenumărate ori. Istoria Georgiei e plină de invazii, însă țara a supraviețuit cu propria limbă, alfabet, religie și cultură.
Tbilisi pare european, medieval și complet "străin" în același timp. Două lucruri îl fac unic: geografia sa și frumusețea dărăpănată a orașului vechi. Se întinde pe malurile râului Kura, iar la sud orașul vechi urcă pe o creastă înaltă, la capătul căreia se află fortăreața Narikala. Acolo, fiecare clădire pare să aibă o duzină de etaje, iar fiecare a treia pare să se prăbușească. Vița de vie se cațără pe pereți, iar florile țâșnesc din fiecare crăpătură. Casele au balcoane adânci, din lemn sculptat, vopsite în alb, ocru și albastru pal. Totul pare familiar și în același timp, unic. Este un oraș european crescut într-un univers ușor diferit.
Istoria a jucat dur cu Tbilisi. Perșii, bizantinii, otomanii, rușii și sovieticii și-au croit drumul aici și fiecare a lăsat puțin din ce a avut mai bun. Rezultatul este un oraș pe care Boris Pasternak l-a numit o himeră - "o bestie fantezistă cu cap occidental și trup oriental".
În vremurile recente, Tbilisi a devenit și mai fantezist. Arhitecții italieni s-au ocupat de sticla și oțelul elegant ale capitalismului modern, adăugate peste vernacularul și "babelul" originar al vechilor stiluri de construcție.
De la prăbușirea comunismului, capitala Georgiei a trecut printr-o spectaculoasă reinventare, impunându-se ca o metropolă modernă care își stabilește propriile reguli. Și nicăieri acest lucru nu e mai evident decât în arhitectură. Daca orașul vechi m-a făcut să mă simt ca într-un fake western, la doar câteva străzi distanță m-am trezit în plină arhitectură spațială. Noua clădire a Parlamentului, o bulă uriașă de sticlă și beton, simbolizează aspirațiile Georgiei către transparență și democrație.
Noile construcții sunt izbitoare și se pare că ele au devenit pionii luptei pentru locul Georgiei în lume. Și mă întreb: Aparține oare acest oraș sferei cosmopolite a arhitecților europeni care l-au remodelat? Sau ar trebui să rămână pierdut în timp "ca și cum nu ar fi din lumea aceasta", cum spunea Pasternak?
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)








































