Iau un CV vechi, netrimis, și-l împăturesc cu grijă. Iese o bărcuță elegantă, cu firmamentul Ionel Pop: Inginer IT. Cobor în ploaie și o dau la apă. Pornește voinică, ocolește chiștoace și pungi de chipsuri, dar vine un autobuz vechi ce aduce cu el un tsunami. Bărcuța se ridică eroic, stă puțin în echilibru, dar apoi se scufundă dramatic, Titanicul meu personal. Unchiule, ai pierdut-o, râde un bețiv plouat ca și mine. Data viitoare s-o faci din cartonul unui bax de bere. Rezistă mai mult la apă.
Carmen Tot
Deși nu cunoscuse niciodată oceanul, mereu a simțit că știe drumul, iar acum, în fața lumii noi, răsărită din ape, fu recunoscător propriului său curaj. Cu privirea încâlcindu-se printre liane, intui, în adâncul insulei, o viață neștiută de el, fluturi cât vulturii, cascade din nori și guri de vulcan ce fierbeau la foc mare miezul pământului. Iar visezi cu ochii deschiși, copile - se auzi vocea îngrijitoarei - tot orfelinatul e plin de visători. În fața lui, pe lemnul vechi al mesei, plutea albă o barcă de hârtie.
Fabiola Stoi
Poarta scârțâi a timp ruginit. În curte toate erau la locul lor, casa, banca, fântâna cu roată, foișorul dintre sălcii, șoprul cu unelte. Lipseau straturile de flori și forfota de copii alergând prin curte. Zona de araci era acum un maidan. Doar pârâul care mărginea proprietatea curgea în continuare dinspre deal spre curtea lui tanti Anica. De azi o să înviem locul ăsta, își spuse. Și, ca o confirmare, văzu cum, din amonte, o scoarță albă de mesteacăn cobora vioi pe apă, ca în jocul copilăriei.
