Băieții din cartier m-au poreclit Spirtberg. Eu vreau doar ca Gina de la a III-a B să mă placă. Ea zice că mă place, dar ca să fim prieteni, trebuie să îi reproduc un film pe săptămână. Nu e deloc ușor să creez decoruri. Titanicul a impresionat-o cel mai mult, atunci a zis că suntem 67,3% prieteni, că nu se va mai juca cu Alex și că ne vom vedea de două ori pe săptămână. Vrea ca următorul film să fie ceva ieșit din comun, așa că îmi bat capul cu Jurassic Park. Bine că o am pe Lizzy, iguana mea.
Monica Bologa
E prima dimineață a anului. Stau pe mal și pun în bărcuța mea tot ce nu vreau să duc mai departe: boala, frica, vorbele care au rănit, singurătatea, tristețile fără motiv, neîncrederea. O las să plutească pe apă. Un val mic o împinge spre malul celălalt, unde un copil o prinde cu un băț. O desface curios. Nu înțelege nimic din ce găsește acolo. Îmi aruncă poverile înapoi în apă și pleacă fluierând. Un pește mușcă din ele și dispare. Eu mă întorc spre oraș. În buzunar mai am o foaie. O voi face avion.
Gabriela Marinescu
Medic îl fac, păi eu pentru cine am construit ditamai clinica? I-am tras trei curele pe spate când a zis că se face marinar și obligat, a scris ca Olguța de 200 de ori: Eu sunt doctor. Acum ce face? Nu știu, s-a închis în baie. Curge apa la duș de zici că el o plătește. Tinerii ăștia, aruncă femeia ultimele vorbe în receptor. Lângă cadă, cu trupul gol, Ionel lansă la apă pe rând câte o bărcuță din hârtie. Cuvintele își topiră cerneala albastră, colorând spuma ce se forma sub presiunea tot mai puternică a dușului.
