Stăm la cafea și ne privim cu ură. Mamă și fiică. De câțiva ani divorțase și făcuse eforturi să-și refacă viața. Nu știu cum, dar eșua mereu. Din cauza ei, eram singură și lipsită de încredere în specimenele care profită de inima sinceră a femeii. Sorbeam cafeaua în timp ce mă privea cu ochii tulburi. Te-a lăsat și ăsta? Un nesimțit profitor, aia a fost, sughiță mama în timp ce pe obrajii ridați se înnodau frânturile noii drame. Când mi-am găsit un iubit, s-a mutat cu noi ca să mă apere de nenorocit.
Dan Banu
Închid ochii. Stau rezemată de zidul cimitirului. Ninge cu fulgi mari cât vrăbiile. Deschid gura. Un fulg se așază pe limbă. Are gust de odaie mică în care arde focul, pe masă e mămăligă cu lapte acoperită în ștergar. Te văd venind. Ești doar un punct negru care crește și tot crește. Ești singurul fulg negru printre cele albe. Ai mâna fierbinte. Mă tragi după tine în marea de nea. Ne îmbătăm cu ea. Deschid ochii. Îmi dau seama că am bolborosit cuvinte fără noimă. Iar ai băut? Nu, mamă, am visat.
Andra Toropoc
Așa-i spun împăciuitoare când mă vizitează. La masă îi servesc noutățile despre planurile mele și, ca de obicei, se supără: pe bune, iar faci nefăcute? Îi zâmbesc, știi că vreau să-mi împlinesc ceva după care-am tânjit. Of, mami, șofatul l-ai dat de gard la propriu, climbingul ți-a adus proteza, dar asta-i prea de tot, festival îți trebuie? De ce taci? Pentru că-i Untold și cu asta basta, am deja biletele, să le cinstim, zic și ridic paharul cu vișinată care-mi tremură între degetele nonagenare.
