(Conferințe la SPOTS, Etna, CA; mai 2004 - mai 2018)
Acelorași le spusesem deja totul de data trecută.
Fostul primar de acum e primarul de atunci.
Preotul de acum este preotul de atunci - colilie.
De la mănăstire au venit călugării - ceată. Potcapuri și rase
cât jumătate de sală. Surâd respectuos la ironiile mele,
privind de dincolo: bietul, iar a venit să ne spună cum e...
De la convent - toate măicuțele. Unele erau minore pe-atunci.
Acum - zăvorâte pentru lume și cu ochii mai stinși -
le arăt
ceruri, le explic geometrii, căci le spun
nu despre pădurea în care se-ascund,
iar sălbăticiunile locului aruncă în ele
cu conuri de brad, că-s tot mai străine:
straturi așternute anume: până să mai vin eu încă o dată,
or să le îngroape cu totul.
Sora Sinklitike a venit după conferință să îmi reamintesc de ea,
cu o veveriță în brațe, ronțăind dintr-un con de brad.
Era ca-n icoana Maicii Domnului cu pruncul pe inimă, de deasupra altarului.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Să revenim la cărți!, Augustin IoanHabemus un nou președinte al OAR București, Augustin IoanCâte ceva despre concursuri în București, Augustin IoanÎmprejurul zilei de 10 Mai, Augustin IoanLa Sighet, Augustin IoanToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
4SPACEEvul MediaRăzboi sau paceUrbariumPortreteExotic clubMass-miezuriCuvinte şi spaţiiDon Quijote RătăcitorulcarnetzELLEUtopicaPost-itoameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubescCronica insolităDoza săptămânală de eroismJurnalul unui obsedat de serialeTexte, Pretexte, Contexte (şi Subtexte)Scurt tratat de moftologieO gură de TeacherHistory LapseComicopolisBucureștiul străzilor uitatePublicitate