Mi-o întinde cu o privire albă. Oare-i pe bune? Îmi ghicește gândul. Depinde. Dacă crezi. O găsisem întâmplător, într-un bar sordid unde căutam bucăți descusute din mine și băutură ieftină. Mă strâmb, îmi arde sufletul. Mă trezesc în camera mea. Aceleași haine în dezordine, hârtii pe jos și pe birou, o adiere de moarte plutește în încăpere. Scriu prima frază cu furie, iar restul curge, pagină după pagină, până la ultima. Zâmbesc. Dau să închid laptopul, când un mesaj inundă ecranul. Crede. Lichidul era pentru tuse.
Johanna Scîntee
Mergi zilnic să-i ceri o singură tabletă de aspirină sau un Triferment, un plasture ori o fiolă de Algocalmin. Degetele fine ale farmacistei deschid sertare ce au etichete scrise caligrafic în latină, din care scoate cutii mici ce foșnesc asurzitor pentru tine. Pe sub semicercul decupat al ghișeului îi adulmeci încheietura. Azi ai venit cu o rețetă. Se retrage în receptură, în clinchet de recipiente, vârtej în mojar și zgomotul balanței fine. Ce-ți prepară acum te va vindeca de ea. Respiri tot aerul dintre voi.
Gheorghiță Mircea
Năcaz mare pe Coana Saveta, îl prinse pe Goguță scărpinându-se, a câta oară? în pantaloni, așa că o chemă pe Nașa Reta, zisă Troșcoleta. Ăsta trăbă musai însurat, că de nu, orbește. Un ochi nu aruncă la fete, stă cu ochi pe Tik Tok și cu o mână în jeb. Știu eu, țațo, pe Safta Puțiune, de face leac cu descântec pentru d-astea. Și e bună? I-a găsit și lu prostu lui Rebi, ăla de își mânca mucii, o fată, ceacâră ea, cu un ochi la slănină și cu altul la prohab, dar, no, femeie. Da? Atunci două, una și pentru bărbat-miu.
