Avea dureri multe și istovitoare. Nu ale trupului, ci ale păsării zvâcnind în piept. De aceea adăugă în apa neîncepută ce fierbea pe plită uscate flori de mac despre care auzise că-n ale nopții ceasuri poartă iubirea în dulci pasuri, apoi frunze de năvalnic ce nu puteau aduce decât năvălnicia freamătului, sau busuioc ce oprește mândrul în loc, dar și laur porcesc și mandragoră și laptele cucului și halicacabum. Mătrăguna o adăugase prima și îndestulat fiindcă știa că e leacul tuturor pricinilor.
Camil Popescu
Când am ajuns la ea, totul părea în reluare, ca în secvențele televizate de la meciurile de fotbal. Mă-sa ținea o mătură într-o mână, iar în cealaltă o sticlă de Absolut. Ta-su moțăia într-un fotoliu, înconjurat de cutii de Ursus. Pe hol era un pat ca de spital, unde bunicul ei era conectat la o pungă de perfuzie din care curgea țuică de prune. Fratele cel mic desena un raft cu sticle de whiskey, iar deasupra lui scria BARMACIE. Sor-sa mi-a întins o sticluță publicitară de Smirnoff. Am ciocnit și am dat-o pe gât.
Ana Maria Dobre-Nir
O clipă pliată pe sine. O lacrimă. O amintire. Gust de vin lăsat în pahar peste noapte. O bucată de tort neterminată. O scrisoare nedeschisă. Le-am măcinat într-un mojar de sticlă și am adăugat o picătură de lumină învechită, dintr-o dimineață în care încă mai râdeam cu gura până la urechi. Timpul era distilat acum. L-am băut încet, ținându-mă de nas, și trecutul m-a recunoscut, apoi s-a topit, ca mierea în ceai, lăsându-mi gura plină de dor de mine. De fata ce visa doar cu inima.
