Apă chioară, un pumn cu sare fină, unul cu zahăr, jumătate litru oțet alb și curcuma pentru aspect, enumeră mormăind, adunând ingredientele notate în carnețelul cu coperți uzate, Remedii, primit de la maică-sa. Amestecă bine, umple o sticlă, o înfundă frumușel cu un dop de plută și picură puțină ceară. Ba îi mai aplică și un șnur tricolor la gât. Intră pompos în camera unde Nuți, nesimțita, o ține într-o ocheadă cu iubi. Vinul casei. Cadou de la mami. Și ăsta este doar începutul, promite ea rânjind straniu.
Mona Zelenco
Reflexia oglinzii îi demasca proporții nefirești. Grămăjoare de grăsime adunate indecent, obraji în cădere liberă, riduri săpate în albia anilor de lacrimi sărate și demult uscate, sâni căzuți la datorie, posterior lăsat la vatră, păr tern de la vopsele neconforme cu reclama. Ura fiecare milimetru din ceea ce îi devenise carcasa inutilă. Ar fi făcut pact cu orice diavol pentru un strop de tinerețe și minciună. Așa că, într-o zi nebună, vărsă în preaplinul cafelei amăgirea de sine și o amestecă cu religiozitate.
Ionuț Morariu
În coconul ei, larva încă nenumită Juan sorbea esențe tari din seva realității. Valurile timpului se izbeau de ea ca de o piatră, dar fluxul și refluxul mării de secunde nu lăsau încă nicio urmă în învelișul de mătase. Când și de ce s-a pornit metamorfoza, nimeni n-ar fi putut-o spune. Ajuns fluture, Juan va căuta să afle ce a provocat nefericita transformare. A sorbit mii de nectaruri în căutarea adevărului. L-a găsit scris pe o petală de trandafir abia când zbaterea aripilor a încetat definitiv: a fi în tihnă-i totul.
