Regizat de Ion Borș și Ruslan Moroșan, filmul transformă un conflict aparent banal într-un spectacol al mândriei, tradițiilor și neînțelegerilor duse la extrem. Unul dintre personajele principale din film este interpretat de Ion Grosu cu care am stat puțin de vorbă înainte de premiera filmului:
Dan Lupu: Cine este personajul tău din Hotarul dincolo de conflictul pentru bucata de pământ? Ce îl definește cu adevărat?
Ion Grosu: Petru este un om, cu bune și cu rele, care încearcă să-și trăiască viața după niște principii de la care nu s-ar abate niciodată. Cred că asta ar fi definiția lui în general: un om cu principii de neclintit.
D.L.: Filmul vorbește despre hotare fizice, dar și despre hotare emoționale. Care crezi că e granița pe care personajul tău nu știe sau nu poate să o respecte?
I.G.: Granița lui este de fapt acea neclintire care îl și limitează atât fizic cât și psihic. De aici vine și parte din comicul personajului.
D.L.: Cât de greu este să joci comedie? Ești atras mai mult de texte dramatice sau comice?
I.G.: Fie că joci dramă sau comedie, în ambele cazuri trebuie să fii în situație. Mai departe publicul hotărăște.
D.L.: Care a fost cea mai dificilă secvență de filmat?
I.G.: Nu mai știu, toate au avut încărcătură lor.
D.L.: Dacă ar fi să rezumi filmul într-o singură replică spusă de personajul tău, care ar fi aceea?
I.G.: "Numai nu-mi atinge gardul!"
D.L.: Filmul e realizat în Republica Moldova și ajunge acum în cinematografele din România. Ce crezi că va descoperi publicul român despre umorul specific locului?
I.G.: Exact umorul specific locului.
D.L.: Cu ce învățătură crezi că putem rămâne din Hotarul care e un fel de manual de ceartă între vecini?
I.G.: Să construim poduri și nu hotare.