Mișcarea a început după ce studenții austrieci Matthias Fiegl, Wolfgang Stranzinger și Sally Bibawy au descoperit în 1991 modelul de aparat de fotografiat Lomo LC-A, apreciat pentru imperfecțiunile sale vizuale, într-un magazin de antichități din Praga. Fascinați de imaginile suprarealiste produse de aparat, aceștia au pus bazele asociației Lomographic Society International, fondată în 1992 pentru a promova acest stil experimental.
Să facem câțiva pași în spate în timp și să vorbim și de creatorii camerei Lomo - suntem în Uniunea Sovietică în 1982. Aparatul Lomo LC-A (Lomo Kompakt Automat) a fost creat la ordinul generalului Igor Petrowitsch Kornitzky și al directorului fabricii LOMO din Sankt Petersburg, Michail Panfilowitsch Panfiloff. Aceștia au dorit să producă o variantă sovietică îmbunătățită dar foarte ieftină, din plastic, a camerei japoneze Cosina CX-2.
Obiectivul foarte specific al aparatului Lomo se numește Minitar-1. El este responsabil pentru culorile vii și vinietare - a fost proiectat de specialiștii ruși Lev Sakin și Mr. Tarabukin. Obiectivul Minitar 1 este un obiectiv fix, grandangular (wide-angle), cu o distanță focală de 32mm și o diafragmă de f/2.8, repede cunoscut pentru caracterul său optic distinctiv care a și definit mai târziu stilul lomografic. Distanță focala de 32 mm oferă un unghi de cuprindere destul de larg, ideal pentru fotografia de stradă și spontană. Luminozitatea de f/2.8 permite, cu filme sensibile, fotografierea în condiții de lumină scăzută fără a folosi blițul, o caracteristică cheie a lomografiei.
Este format din 5 elemente în 4 grupuri, și are un design compact, lucru care a contribuit la portabilitatea camerei Lomo LC-A. Utilizează un sistem de focalizare manuală simplu, pe zone (4 zone), permițând o operare rapidă și intuitivă, în conformitate cu filosofia "nu te gândi, doar fotografiază".
Minitar 1 nu este apreciat pentru definiția senzațională, ci pentru "imperfecțiunile" sale artistice (considerate creative). Imaginile sunt renumite pentru culorile lor vii, saturate, nuanțele lor adesea suprarealiste și contrastul cromatic exagerat. Obiectivul produce o vinietare (întunecare a colțurilor imaginii) pronunțată, care creează un efect de tunel și atrage privirea privitorului către centrul imaginii. În ciuda clarității decente în centru, obiectivul are un caracter vizual general mai difuz decât obiectivele moderne, aspect care, dacă intră în discuție și bokeh-ul, este considerat artistic de către adepții lomografiei. Blur-ul, granulația (noise) și scurgerile de lumină sunt considerate elemente artistice, nu greșeli. Lomography produce și în prezent o versiune modernă a acestui obiectiv, compatibilă cu camerele digitale și analogice cu montură M, denumită Lomo LC-A Minitar-1 Art Lens 2.8/32 M.
Esențial când vrem să facem lomografii este să cunoaștem cele 10 "Reguli de Aur":
Ia camera cu tine oriunde te duci.
Folosește-o oricând - ziua sau noaptea.
Lomografia nu este o interferență în viața ta, ci o parte din ea.
Încearcă să fotografiezi de la șold (fără să te uiți prin vizor).
Apropie-te cât mai mult de subiect.
Nu te gândi.
Fii rapid.
Nu trebuie să știi dinainte ce ai surprins pe film.
Nici după aceea.
Nu-ți face griji pentru reguli.
Astăzi, fenomenul este susținut de comunitatea globală prin platforme precum Lomography.com, care continuă să producă filme și camere experimentale.
Lomografia ca stil poate fi făcută desigur cu orice aparat, digital sau pe film. Importante sunt respectarea celor 10 reguli și desigur stilul de limbaj plastic extrem de specific.
Lomografia nu a apărut din neant și regulile ei putem afirma că au existat mereu în creația fotografică.
Dorothea Lange spunea: "Ar trebui să folosești camera ca și cum mâine ai fi lovit de orbire". Această viziune susține Regula nr. 1: "Ia camera cu tine oriunde te duci".
Robert Capa a afirmat de multe ori că "Dacă fotografiile tale nu sunt destul de bune, înseamnă că nu ești destul de aproape". Avem deci aici Regula nr. 5 a Lomografiei: "Apropie-te cât mai mult de obiectele dorinței tale lomografice".
Personal consider că am făcut dintotdeauna lomografii, și acum, când sunt în pauză de creație, când nu știu ce să fotografiez, când vreau pur și simplu altceva, o cură de lomografie este ca o gură de oxigen, este ce trebuie ca să merg mai departe.
Știți care este diferența dintre un fotograf profesionist și un lomograf?
Când un fotograf profesionist scoate o poză neclară, cu culori ciudate și margini închise, o numește "eșec tehnic" și o șterge.
Când un lomograf pățește același lucru, o numește "viziune artistică", o pune în ramă și îi crește prețul cu 200 de euro!
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
